ALTI POMI FRUCTIFERI

Pe lângă meri şi peri, printre pomii fructiferi cei mai cunoscuţi se numără şi prunii, piersicii, nectarinii, caişii şi cireşii, deşi unii dintr< aceştia necesită o cantitate mai mare de căldură, pentru a da tot ce au mai bun. Şi aceştia pot fi crescuţi într-o varietate de modalităţi.

Pruni

Prunii pot fi crescuţi în forma standard, „cordon" sau spalier (în modul descris anterior) sau în formă de evantai (vezi pag. 84). O dată ce cadrul principal de ramuri s-a format, după aproximativ patru sau cinci ani, tunderea anuală va consta pur şi simplu în îndepărtarea ramurilor uscate, atinse de boală sau deteriorate. Tăiaţi, de asemenea, unele dintre ramurile mai vechi, pentru a pennite accesul

Cireşi

De la introducerea portaltoilor de tip Colt, cireşii au devenit o idee viabilă, chiar şi în grădinile cele mai mici, unde pot fi crescuţi sub formă de evantai, lângă un zid sau ca spalier (va trebui să întin-deţi deasupra lui o plasă, pentru a ţine la distanţă păsările). Acolo unde spaţiul vă permite, puteţi, de asemenea, să-i creşteţi într-o formă asemănătoare unui arbust de cea 3,5 m.

■ Tunderea cireşilor. Un cireş matur ne­cesită eforturi minime de tundere: scurtaţi sau răriţi ramurile acolo unde este necesar, pentru a evita aglomerarea lor, şi păstraţi starea de sănătate a pomului, îndepărtând ramurile uscate, bolnave sau deteriorate. Dacă creşteţi soiul „Morello", după ce fructele au fost culese, îndepărtaţi unele dintre ramurile mai puţin productive, pentru a stimula creşterea unor lăstari noi.

Piersici,nectarinii si caisii

în zonele cu ierni geroase, piersicii, nectarinii şi caişii preferă protecţia oferită de o seră, în zonele mai calde, ei pot fi crescuţi în formă de evantai lângă un zid orientat spre sud. Creşterea în formă de evantai a piersicilor este similară cu cea descrisă în cazul cireşilor (vezi pag. 84), dar amânaţi tunderea tulpinii până la sfârşitul primăverii, după ce pericolul gerului a trecut. Cei doi lăstari laterali aleşi pentru a forma baza evantaiului trebuie să fie situaţi pe tulpină cam la 23 cm deasupra nivelului solului.

Piersicii şi nectarinii produc fructe pe ramurile din sezonul trecut, deci timp de trei ani trebuie să-i lăsaţi să dezvolte ramuri de rod. Acestea trebuie să fie situate pe ramura principală, la intervale de 15 cm. La sfârşitul verii, legaţi aceste ramuri de cablurile care susţin ramurile, scurtând din vârfurile ramurilor lăstarii care sunt mai lungi de 45 cm.

Primăvara următoare, îndepărtaţi lăs­tarii care cresc spre interior, spre perete sau spre exterior şi tăiaţi lăstarii rămaşi până la patru sau şase frunze. In acelaşi timp, răriţi fructele care se dezvoltă, lăsând un spaţiu de 23 cm între ele. După culesul fructelor, scurtaţi toate ramurile de rod pe care au crescut fructe până la mănunchiul de muguri de la baza lor. Pe măsură ce cresc lăstarii noi, legaţi-i de cablurile care formează suportul pentru ramuri, păstrând distanţe uniforme între ele. în acelaşi timp, tăiaţi ramurile uscate sau bolnave şi surplusul de ramuri din părţile mai dese ale pomului.

Caişii sunt predispuşi la uscare, de aceea verificaţi-i în mod regulat.