PLANTE DECORATIVE

Folosite deseori în grădini pentru a crea un punct focal, fucsia şi ierburile ornamentale sunt două dintre cele mai obişnuite plante de decor. Fucsiile pot fi crescute ca având formă naturală, în formă de piramidă sau de evantai, în vreme ce forma arhitecturală a ierburilor şi a bambusului produce un efect deosebit.

Fucsia

Căutaţi un butaş care are trei frunze la o ramificaţie, în loc de două. Acestea vor produce trei lăstari şi astfel vor forma o parte superioară mai bogată, cu un număr mai mare de flori. Plantaţi butaşul într-un ghiveci de 8 cm şi legaţi tulpina de un par. Pe măsură ce creşte, continuaţi să legaţi tulpina de par, pentru ca aceasta să crească drept. De la axilele frunzelor se vor dezvolta lăstari laterali; pe aceştia îndepărtaţi-i, dar nu îndepărtaţi nici o frunză. Planta trebuie să crească la început fără prea multe restricţii, deci replantaţi-o într-un ghiveci mai mare. Ghiveciul ultim ar trebui să aibă aproximativ 23 cm adâncime. Atunci când planta are o înălţime de 30-90 cm ciupiţi vârful tulpinii principale.

Ierburi ornamentale

Majoritatea ierburilor ornamentale răspund bine la scurtarea puternică din timpul primăverii, când ar trebui să tăiaţi mănunchiul cu ajutorul unui foarfece mare aproape până la nivelul solului. Aceasta va stimula planta să producă creşteri noi chiar de la bază. Mai târziu, tundeţi părţile decolorate şi florile uscate, imediat ce le observaţi.

■ Iarba de pampas (Cortaderia se/Ioa­na). Aceasta este o iarbă care formează grămăjoare şi care este crescută pentru florile ei spectaculoase, asemănătoare cu

Bambus de grădină

Multe tipuri de bambus sunt potrivite pentru a fi crescute în grădină. Printre acestea se numără şi Chusquea culeou. Răriţi tulpinile mai vechi în fiecare primăvară, pentru a lăsa liber centrul mănunchiului de tulpini. în cazul altor varietăţi de bambus, primăvara, înde­părtaţi complet tulpinile care sunt rupte, deteriorate de ger sau decolorate.

■ Tehnica de tundere. Folosiţi un foarfece cu mânere lungi şi purtaţi întotdeauna mănuşi de protecţie atunci când tundeţi plantele de bambus.

■ Stimularea noii creşteri. în cazul speciilor de bambus care sunt crescute pentru tulpinile colorate sau pentru frunzele pestriţe, ca de exemplu bambusul cu dungi albe (Arundinaria variegata), este o idee bună să scurtaţi ocazional tulpinile până la nivelul solului, pentru a stimula producerea de creşteri noi chiar de la baza plantei.

BONSAI DE INTERIOR

• Bonsaii care au petrecut lunile de iarnă în locuinţă, în cazul unor nivele fluctuante de lumină şi temperatură, vor produce deseori o abundenţă de ramuri noi, primăvara. Aşteptaţi trei sau patru săptămâni înainte să începeţi să-i tundeţi, pentru a da pomului ocazia să-şi întindă ramurile.

• Când un bonsai este adus din nou înăuntru la sfârşitul verii, nu fiţi tentaţi să tăiaţi ramurile care par a fi bolnă­vicioase, deoarece acesta e posibil să fie numai rezultatul schimbării condiţiilor de lumină şi temperatură. Pomul are nevoie să se reaclima-tizeze cu aceste condiţii diferite. Ramurile sănătoase, dar nedorite vor putea fi îndepărtate atunci dacă este nevoie.

Tunderea obişnuită

Pomii bonsai trebuie tunşi vara. Atunci când tundeţi un bonsai, ca şi în cazul altor plante, tăieturile trebuie să fie cât mai exacte cu putinţă, având grijă să nu lăsaţi cioturi. Unghiul tăieturii trebuie să permită scurgerea apei, altfel se poate ajunge la uscarea, putrezirea sau îmbolnăvirea pomului.

Modul cel mai natural de a modela un pom este de a tunde până la un mugure orientat spre direcţia în care aţi dori să crească ramura nouă. Tăind până la acest mugure, se va forţa creşterea în această direcţie. în timpul verii, creşterea bonsa­iului va încetini, şi pomul va avea nevoie de mai puţin tuns; nu mai tundeţi spre sfârşitul verii.

■ Tunderea coniferelor. Coniferelor, ca de exemplu ienuperii (Juniperus), trebuie să le fie ciupiţi aproape zilnic lăstarii care se dezvoltă, pentru a menţine un aspect compact.

■ Tunderea pomilor cu frunze

căzătoare. Pomilor ca arţarul (Acer) trebuie să li se îndepărteze sau să li se scurteze lăstarii pe tot parcursul sezonului de creştere.

BONSAI

Tehnica japoneză a bonsaiului implică crearea unor versiuni miniaturale ale unor copaci, ca de exemplu molid, arţar, sau pin, în ghivece mici. Rădăcinile sunt scurtate puternic şi limitate, iar tulpinile principale sunt tunse şi crescute în forma dorită, utilizându-se cabluri de sârmă şi sfori. Un bonsai reuşit trebuie să arate cât de natural posibil. Pentru a obţine modul de creştere pitic, ghiveciul trebuie să aibă mărimea potrivită, ramurile şi rădăcinile trebuie tunse în mod regulat, iar mugurii şi lăstarii trebuie ciupiţi.

Modelarea formei

Pentru crearea fonnei de bază, va trebui să tundeţi toate ramurile care nu sunt necesare. După ce forma dorită a fost obţinută, îndepărtaţi lăstarii noi în timp util, nu numai pentru a menţine mărimea şi forma copacului, ci şi pentru a stimula creşterea în partea inferioară a plantei. Dacă lăstarii noi sunt tăiaţi în mod regulat, coroana copacului va fi mult mai compactă şi densă.

PLANTE AGATATOARE

Unele plante agăţătoare pot fi crescute şi în ghivece şi crescute pe un suport din cabluri de sârmă, pentru a realiza forme atractive pentru o curte interioară sau o seră. Printre plantele agăţătoare potrivite pentru a fi crescute în acest mod se nu­mără clematis şi iedera (vezi şi pag. 11).

■ Cum să începeţi. Puneţi planta într-un ghiveci/container destul de mare şi inseraţi un suport în compost. Acesta poate avea o formă simplă, ca de exemplu un cerc, sau poate fi o formă mai complexă. Legaţi lăstarii lejer de suport pe măsură ce cresc.

■ Tunderea. Când lăstarii ajung până la vârful suportului, puteţi să începeţi să scurtaţi vârfurile cu un foarfece de tuns pentru a accentua forma, pentru a stimula planta să devină mai bogată în partea inferioară şi, de asemenea, pentru a produce flori pe toată lungimea ei (dacă este o specie care produce flori).

CRESTEREA CONTROLATA A PLANTELOR

Pergolele, boitele sau celelalte structuri pot reprezenta un suport eficient pentru multe plante, şi pot crea un punct focal deosebit chiar şi atunci când susţin o singură specie.

Folosirea unui suport

Plantele agăţătoare au nevoie de multă atenţie pentru a acoperi în întregime un suport. Pe măsură ce apar noii lăstari, legaţi-i lejer de suport şi ţineţi minte că toate plantele agăţătoare înfloresc mai abundent dacă tulpinile sunt crescute pe orizontală. în cazul trandafirilor urcători şi al celor arbustiformi, stimulaţi forma­rea de lăstari cu flori şi la baza plantei, conducând în spirală ramurile principale în jurul părţii verticale a suportului, atunci când lăstarii sunt încă tineri şi flexibili. Clematis montana şi glicinele (wistaria) reacţionează bine la acest tratament. Legaţi întotdeauna lăstarii lejer, cu sfoară fină, pentru a putea creşte în voie. Primăvara sau la sfârşitul verii îndepărtaţi lemnul uscat scurtând tulpina principală pentru a încuraja formarea de lăstari. Atunci când ramurile principale ajung până la vârful plantei, scurtaţi-le. boltă de salcâm • Plantaţi puieţi/butaşi de unul sau doi ani, la intervale de 2,4 m. • Primăvara devreme, legaţi lăstarii noi şi zvelţi peste o boltă de metal. • Pentru a încuraja apariţia mai multor lăstari, scurtaţi uşor tulpina principală. • Când plantele intră în perioada lor de latenţă în fiecare an, scurtaţi ramu­rile laterale până la doi sau trei muguri de cadrul principal de tulpini, pentru a încuraja înflorirea.

TEHNICI DE TUNDERE

Unele tehnici de tundere au fost dezvoltate pentru a crea anumite efecte speciale, fie în scopuri ornamentale, fie pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi productivi­tatea unei plante. De exemplu, este nevoie de o anume tehnică atunci când creştem plante pe o pergolă, o boltă sau o altă structură. Horticultura ornamentală necesită cunoaşterea altor tehnici, care cer timp şi răbdare; la fel şi în cazul pomişorilor bonsai, la care ramurile, tulpinile şi rădăcinile au fiecare nevoi speciale legate de tuns.

Creşterea uneifucsii implică un regim de tundere diferit, în vreme ce bambusul sau iarba de pampas necesită tundere anuală.

în locuinţele noastre, plantelor de aparta­ment li se poate da, de asemenea, o mână de ajutor pentru a arăta mai bine. Iar în grădina de legume, unele recolte pot fi mărite dacă se recurge la tunderea anumitor plante.

TUNDEREA OBISNUITA A VITEI DE VIE

IARNA

• Scurtaţi butucul până la doi muguri de creştere nouă, în fiecare an.

• La mijlocul iernii, dezlegaţi butucul şi înclinaţi-l pe orizontală. Aceasta va încuraja un flux uniform de sevă, iar lăstarii vor creşte mai aproape de baza plantei. Legaţi din nou butucul pe verticală la începutul primăverii, când încep să se umfle mugurii.

Scurtaţi coardele până la primul mugure viguros

VARA

• Scurtaţi toate coardele care nu poar­tă rod până la cinci sau şase frunze. • Scurtaţi toate coardele care poartă rod până la două frunze de la ciorchi­nele de struguri în plină formare. • Ciupiţi inflorescenţele slab dezvoltate, astfel încât planta să-şi poată con­centra energia asupra unui număr mai mic de ciorchini, dar care vor avea boabe mult mai mari.

RARIREA FRUCTELOR

Atunci când viţa de vie, sau oricare pom sau arbust fructifer, produce un număr prea mare de fructe, e posibil ca acestea să trebuiască rărite. Deşi este tentant să lăsăm cât mai multe fructe cu putinţă pe plantă, aceasta va compromite atât calitatea, cât şi gustul lor, fapt pentru care excesul trebuie îndepărtat.

De ce să rărim fructele

Greutatea unui număr prea mare de fructe poate frânge ramurile unei plante. Fructe­le de pe pomii tineri trebuie întotdeauna rărite, deoarece o recoltă prea bogată poate reduce potenţialul de creştere şi de producţie a unui pom fructifer. Folosiţi un foarfece de tuns pentru a îndepărta fructul central din fiecare mănunchi de fructe şi tăiaţi şi fructele care sunt prea mici, deteriorate sau diforme. Răriţi restul de fructe, lăsând între ele o distanţă de cea 10-15 cm. Aşteptaţi până la mijlocul verii, înainte să răriţi şi mai mult fructele, dacă este necesar.

VITA DE VIE

In cazul viţei de vie, limita dintre tundere şi creştere controlată este puţin neclară. Ceea ce însă este foarte clar este că atât creşterea, câ tunderea regulată sunt vitale, dacă dorim ca planta să nu devină o ma: de frunziş, care produce numai un număr mic de struguri.

Creşterea viţei de vie

Sistemul Guyot (vezi mai jos) este folosit pentru viţa de vie care este cultivată în grădini, în câmp deschis. Acolo unde spaţiul este limitat, de obicei, viţa de vie este crescută în forma „cordon" (vezi pag. 93), pe un singur butuc. Tunderea care se realizează în cazul viţei de vie crescute în acest mod este detaliată în cele ce urmează.

Scurtarea puternică a viţei de vie trebu­ie realizată numai iarna (vezi tabel, pag. 94), pentru a reduce lăcrimarea la mini­mum. Puteţi planta viţa de vie în sere,

toamna sau primăvara, dar dacă o plantaţi afară, aşteptaţi până când vremea se mai' încălzeşte. După plantare, scurtaţi tulpina principală, care se numeşte butuc, până la 45-60 cm, făcând tăietura deasupra unui mugure viguros, lângă cablul de susţinere cel mai jos. Tăiaţi toţi lăstarii laterali şi legaţi butucul de un par.

Sistemul Guyot

Folosit la viţă de vie în câmp deschis constă în creşterea pe butuc a două braţe orizontale, pe care vor apărea coarde producătoare de rod.

Continuaţi să creşteţi butucul lângă un stâlp şi, pe măsură ce cresc, legaţi braţele laterale de cabluri de susţinere orizontale, situate la intervale regulate, de fiecare parte a butucului. în primele două veri, scurtaţi aceste braţe până la cinci sau şase frunze. Toate coardele care cresc pe aceste braţe trebuie scurtate până la o singură frunză. îndepărtaţi toate florile pe măsură ce acestea apar, deoarece viţa de vie nu trebuie lăsată să producă rod până în al treilea an.

în timpul primelor două ierni din viaţa viţei de vie, scurtaţi butucul cu cea jumă­tate, până la două treimi din lungimea lui, tăind până la lemnul matur, maroniu. Scurtaţi braţele laterale până la lungimea de cea 2,5 cm, lăsând unul sau doi muguri.

In al treilea an, când au apărut florile, scurtaţi coardele, care acum sunt ramuri de rod, până la două frunze dincolo de ciorchinii de flori. Scurtaţi ramurile care cresc pe aceste coarde până la o singură frunză.

Pentru o recoltă bună, trebuie să păs­traţi o singură ramură de rod per cordon: trebuie să le îndepărtaţi pe toate celelalte. In primii ani, puteţi lăsa să se dezvolte un singur ciorchine de struguri pe fiecare

coardă; pe o viţă de vie mai matură, pot fi crescuţi doi sau trei ciorchini pe o coardă.

După această perioadă, continuaţi să tundeţi butucul cum s-a descris mai sus. După ce ajunge la cablul situat cel mai sus, scurtaţi-1 iarna până la cea 2,5 cm.

Viţa de vie matură

Pe măsură ce viţa de vie devine mai bătrână, lăstarii din jurul braţelor sau coardelor pot să se aglomereze, şi unele dintre cioturile lemnoase pot fi tăiate cu ajutorul unui firez.

La începutul verii ar trebui deja să fie vizibile inflorescenţele, care se vor dezvolta în ciorchini de struguri. Ciupiţi inflorescenţele slab dezvoltate, lăsând o singură inflorescenţă bine dezvoltată per coardă.

Scurtaţi toate coardele pe care sunt inflorescenţe până la două frunze de la ciorchinele de flori. Coardele pe care nu sunt flori pot fi scurtate până la cinci sau şase frunze.

ALTE PLANTE CARE PRODUC FRUCTE

noi. Această regulă se aplică, de asemenea, Şi arbuştilor de zmeură nou plantaţi. In anu următor, răriţi tulpinile pe la mijlocul verii, lăsând aproximativ douăsprezece tulpini viguroase.

■ Căpşuni. Deoarece este o plantă ier­boasă, căpşunul nu are nevoie cu adevărat să fie tuns. Veţi avea însă nevoie de un forfece de tuns bine ascuţit sau de un cuţit pentru tuns pentru a îndepărta stolo-nii nedoriţi, pe măsură ce aceştia apar (vezi mai jos). După culegerea fructelor, tăiaţi frunzişul vechi, lăsând cea 7,5-10 cm din tulpinile frunzelor.

Tăierea stolonilor de căpşuni

Cu excepţia situaţiei în care doriţi apariţia unor plante noi, tăiaţi stolonii de căpşuni imediat ce îi

observaţi.

■ Afini. Lăsaţi plantele să se maturizeze cea doi ani; apoi, primăvara devreme, îndepărtaţi ramurile deteriorate sau care se suprapun sau se întretaie. Acest lucru trebuie să încurajeze creşterea unui număr suficient de mare de lăstari tineri viguroşi, care vor produce fructe pe lăstarii lor de rod în sezonul următor.

■ Worcesterberry. Acesta este un hibrid între agriş şi coacăz, şi se creşte întocmai ca şi agrişul; tufele trebuie tunse, de asemenea, în acelaşi fel (vezi pag. 89).

ARBUSTII FRUCTIFERI

Majoritatea arbuştilor fructiferi necesită un efort serios de tundere cu excepţia căpşunilor, care nu sunt plante lemnoase. Unele tufe sau arbuşti care produc fructe necesită tundere pentru formă, dacă se doreşte ca ei să rămână sănătoşi şi productivi, pe când alţii au nevoie de un suport pentru creştere.

Acest arbust formează tufe cu mai multe tulpini şi produce cele mai multe fructe pe ramuri de un an. Pentru a stimula apa­riţia unui număr cât mai mare de lăstari pe aceşti arbuşti cu mai multe tulpini, tunderea din primul an trebuie să fie drastică. După plantare, la sfârşitul toam­nei, tăiaţi toţi lăstarii până la un mugure deasupra nivelului solului. Iarna următoa re, tăiaţi lăstarii slabi, care sunt orientaţi în jos sau spre centrul plantei, cât de aproape de nivelul solului. Lăsaţi şase până la opt lăstari noi, viguroşi, care să dea forma arbustului.

Răriţi ramurile unui arbust matur în fiecare an, într-o zi mai căldu­roasă de la sfârşitul toamnei sau din timpul iernii. Puteţi să tundeţi arbustul după culegerea fructelor, dar vă va fi mai uşor dacă aşteptaţi până când vor cădea frunzele.

Scurtaţi până la baza plantei cam o trei­me dintre tulpinile lemnoase vechi, care au produs fructe, pentru a obţine un arbust în centrul căruia pătrund aerul şi lumina.

CUM SA CRESTEM UN POM FRUCTIFER IN EVANTAI

■ Etapa 1. Plantaţi pomul între sfârşitul toamnei şi mijlocul iernii. Primăvara devreme, scurtaţi axul coroanei până la 60 cm de la sol.

■ Etapa 2. La începutul verii, alegeţi doi lăstari laterali aproximativ opuşi, situaţi la 30 cm deasupra nivelului solului,

pentru a forma baza evantaiului. Scurtaţi axul până exact deasupra celor doi lăstari, obţinând astfel un pom de forma literei Y (vezi imaginea de mai sus).

■ Etapa 3. Când aceşti lăstari au lungi­mea de 40-45 cm, legaţi-i de tulpini de trestie sau de bambus înclinate la 45 a.

Smochini

Este de preferat să creşteţi smochinii lân­gă un zid însorit, cu rădăcinile lor vigu­roase limitate într-un ghiveci. Pe măsură ce cresc lăstarii noi, la baza fiecărei frun­ze se vor dezvolta smochinele. în zonele expuse gerului, aceste fructe nu se vor coace afară în acel an; şi, deşi vor ajunge la mărimi destul de mari, smochinii nu vor supravieţui iernii, de aceea, ei trebuie duşi înăuntru la începutul toamnei.

■ Tunderea iniţială. în primii ani, smo­chinii nu necesită un efort prea mare de tuns. Pe măsură ce cresc, lăstarii trebuie legaţi, încercând să obţinem forma de evantai, lăsând cea 30 cm între ramuri, îndepărtaţi ramurile şi lăstarii în exces, pentru a permite luminii accesul spre ramuri.

■ Limitarea rădăcinilor. Dacă creşterea viguroasă a rădăcinilor unui smochin cauzează proble­me în grădina dvs., plantaţi-1 într-un container, un ghi­veci cu diametrul de 38 cm, pentru a restricţiona creşterea rădăcinilor şi pentru a putea creşte ramurile lângă un zid.

i

■ Tunderea smochinilor. Tundeţi smo­chinii, maturi pe la mijlocul primăverii, când sunteţi siguri că pericolul gerului a trecut complet. La început, tăiaţi ramurile care au fost deteriorate de gheaţă sau de ger. Lăsaţi suficiente ramuri şi lăstari pentru a acoperi zidul, apoi răriţi ramurile în exces, tăindu-le până la nivelul unei ramuri mai joase sau tăindu-le complet la nivelul solului. La începutul verii, dacă lăstarii tineri sunt ciupiţi până Ia cinci frunze, se vor dezvolta lăstari fructiferi noi.

Mai târziu, e posibil să fie necesar să răriţi lăstarii care umbresc ramurile de rod şi implicit fructele, dar lăsaţi întot­deauna suficienţi lăstari, pentru că pe aceştia vor creşte fructele de anul viitor.

_Atât duzii, cât şi gutuii ating mărimi jgstul de impresionante şi se potrivesc într-adevăr numai grădinilor mari. In lus, ei produc recolte bune într-un climat mai cald şi mai uscat. Aceşti pomi

ALTI POMI FRUCTIFERI

Pe lângă meri şi peri, printre pomii fructiferi cei mai cunoscuţi se numără şi prunii, piersicii, nectarinii, caişii şi cireşii, deşi unii dintr< aceştia necesită o cantitate mai mare de căldură, pentru a da tot ce au mai bun. Şi aceştia pot fi crescuţi într-o varietate de modalităţi.

Pruni

Prunii pot fi crescuţi în forma standard, „cordon" sau spalier (în modul descris anterior) sau în formă de evantai (vezi pag. 84). O dată ce cadrul principal de ramuri s-a format, după aproximativ patru sau cinci ani, tunderea anuală va consta pur şi simplu în îndepărtarea ramurilor uscate, atinse de boală sau deteriorate. Tăiaţi, de asemenea, unele dintre ramurile mai vechi, pentru a pennite accesul

Cireşi

De la introducerea portaltoilor de tip Colt, cireşii au devenit o idee viabilă, chiar şi în grădinile cele mai mici, unde pot fi crescuţi sub formă de evantai, lângă un zid sau ca spalier (va trebui să întin-deţi deasupra lui o plasă, pentru a ţine la distanţă păsările). Acolo unde spaţiul vă permite, puteţi, de asemenea, să-i creşteţi într-o formă asemănătoare unui arbust de cea 3,5 m.

■ Tunderea cireşilor. Un cireş matur ne­cesită eforturi minime de tundere: scurtaţi sau răriţi ramurile acolo unde este necesar, pentru a evita aglomerarea lor, şi păstraţi starea de sănătate a pomului, îndepărtând ramurile uscate, bolnave sau deteriorate. Dacă creşteţi soiul „Morello", după ce fructele au fost culese, îndepărtaţi unele dintre ramurile mai puţin productive, pentru a stimula creşterea unor lăstari noi.

Piersici,nectarinii si caisii

în zonele cu ierni geroase, piersicii, nectarinii şi caişii preferă protecţia oferită de o seră, în zonele mai calde, ei pot fi crescuţi în formă de evantai lângă un zid orientat spre sud. Creşterea în formă de evantai a piersicilor este similară cu cea descrisă în cazul cireşilor (vezi pag. 84), dar amânaţi tunderea tulpinii până la sfârşitul primăverii, după ce pericolul gerului a trecut. Cei doi lăstari laterali aleşi pentru a forma baza evantaiului trebuie să fie situaţi pe tulpină cam la 23 cm deasupra nivelului solului.

Piersicii şi nectarinii produc fructe pe ramurile din sezonul trecut, deci timp de trei ani trebuie să-i lăsaţi să dezvolte ramuri de rod. Acestea trebuie să fie situate pe ramura principală, la intervale de 15 cm. La sfârşitul verii, legaţi aceste ramuri de cablurile care susţin ramurile, scurtând din vârfurile ramurilor lăstarii care sunt mai lungi de 45 cm.

Primăvara următoare, îndepărtaţi lăs­tarii care cresc spre interior, spre perete sau spre exterior şi tăiaţi lăstarii rămaşi până la patru sau şase frunze. In acelaşi timp, răriţi fructele care se dezvoltă, lăsând un spaţiu de 23 cm între ele. După culesul fructelor, scurtaţi toate ramurile de rod pe care au crescut fructe până la mănunchiul de muguri de la baza lor. Pe măsură ce cresc lăstarii noi, legaţi-i de cablurile care formează suportul pentru ramuri, păstrând distanţe uniforme între ele. în acelaşi timp, tăiaţi ramurile uscate sau bolnave şi surplusul de ramuri din părţile mai dese ale pomului.

Caişii sunt predispuşi la uscare, de aceea verificaţi-i în mod regulat.

CRESTEREA IN FORMA CORDON

Merii şi perii, cu excepţia celor care produc fructe pe vârfurile ramurilor, pot fi crescuţi în formă „cordon", ceea ce înseamnă că trunchiul este lipsit de ramuri şi este înclinat în unghi. Dacă aşezarea grădinii o permite, pomii crescuţi astfel trebuie să fie plantaţi cu vârful îndreptat spre nord.

■ Prima iarnă. Plantaţi pomii tineri la un unghi de 45° cu solul. Acest lucru este mai uşor de realizat dacă legaţi de cablurile de sârmă care vor susţine pomii o tulpină de bambus sau o trestie, care va fi şi ea înclinată la unghiul dorit (45°); apoi legaţi de bambus tulpina, care va deveni trunchiul pomului. Scurtaţi toţi lăstarii laterali mai lungi de 10 cm, până la trei muguri. Nu scurtaţi tulpina.

■ Prima vară. La sfârşitul sezonului de creştere, scurtaţi lăstarii noi de pe trunchi până la câteva frunze deasupra mănun­chiului de frunze de la baza lor (un inel de frunze de la baza fiecărui lăstar). Pe

lăstarii existenţi se vor forma lăstari sublaterali. Scurtaţi-i până la două fru Aceasta va stimula formarea de lăstari"²⁶ fructiferi.

■ A doua iarnă. De acum încolo, î_n fiecare iarnă puteţi să tundeţi din vârful tulpinii. Cât de mult va trebui să tăiaţi depinde de cât de repede creşte pomul Dacă a crescut doar puţin, scurtaţi puter­nic; dacă planta este matură şi creşte în­tr-un ritm bun, scurtaţi numai vârful ra­murii principale. Faceţi tăietura deasupra unui mugure în aşa fel încât tulpina să crească cât mai drept cu putinţă. Atunci când ajunge la cablul situat cel mai sus, scurtaţi uşor noul lăstar.

■ Tunderea din timpul verii. Tundeţi

vara toţi pomii crescuţi într-o anumită formă, pentru a limita creşterea şi pentru a stimula formarea mugurilor fructiferi. Scurtaţi lăstarii laterali mai lungi de 20 cm până la trei sau patru frunze deasupra mănunchiului bazai de frunze.

gastă operaţiune trebuie făcută pe cursul a doi ani, tunzând pomul în ^mpul iernii. Scopul este acela de a lăsa liber mijlocul şi de a îndepărta ramurile care nu mai sunt productive, astfel încât _să fie uniform distanţate unele de altele.

_a Lemn uscat. Tăiaţi ramurile uscate până la zonele de lemn cu creştere vigu­roasă, îndepărtaţi şi ramurile atacate de omizi. Ramurile mici trebuie îndepărtate complet, iar ramurile mai lungi trebuie tăiate până unde lemnul este sănătos.

■ Ramuri înghesuite. Prea multe ramuri duc la aglomerarea coroanei, care va încuraja apariţia unor boli. Tundeţi în aşa fel încât să lăsaţi liber centrul pomului. Porniţi din centru, şi lăsaţi patru sau cinci ramuri principale viguroase.

■ Ramuri care se suprapun sau se în­tretaie. Acestea blochează accesul lumi­nii şi al aerului. îndepărtaţi-le, făcând tăietura în punctul lor de origine sau deasupra unui lăstar lateral viguros.

■ Ramuri slabe. îndepărtaţi ramurile slabe, fie că le tăiaţi din punctul de

origine, fie că le scurtaţi până la un lăstar viguros. Răriţi lăstarii prea înghesuiţi şi stimulaţi dezvoltarea lăstarilor din părţile inferioare ale ramurilor, scurtându-le pe acestea cu o treime, până la o jumătate din lungimea lor, făcând tăietura deasupra unui mugure orientat spre exterior.

■ îngrăşăminte şi frunze putrede. După o astfel de tundere drastică, acoperiţi pământul de la baza pomului cu un strat de frunze putrede sau de îngrăşământ natural. Dacă pomul creşte pe o peluză, aplicaţi un îngrăşământ sub formă de granule, apoi udaţi-l.

■ Rărirea lăstarilor. După cinci sau şase ani, în timpul iernii, tăiaţi unii dintre lăstarii prea înghesuiţi la acelaşi nivel cu axul coroanei. Pe măsură ce în locul lor vor creşte lăstari noi, tăiaţi-i pe câţiva, astfel încât restul să fie aşezaţi la distanţe uniforme.

MERII SI PERII

Atât merii, cât şi perii se găsesc în mai multe mărimi şi forme Pom" de tip standard mai înalţi sau mai mici sunt de fapt unul şi acel ¹ * lucru, forma de bază fiind un trunchi pe care cresc mai multe ramuri Forma standard este una uşor de îngrijit şi de crescut, dar va fi mai dificil să culegeţi fructele de pe pomii mai înalţi. Forma mai joasă ce aseamănă cu un tufiş care creşte pe un trunchi nu mai înalt de 60-90 cm este mult mai potrivită grădinilor mici din zilele noastre.

Creşterea merilor şi a perilor

■ Spaliere, tip „cordon", tip evantai.

Merii şi perii pot fi crescuţi în formă de spalier, ceea ce înseamnă că pomul va avea câteva perechi de ramuri orizontale, situate la distanţe aproximativ egale, care pornesc toate de pe un trunchi vertical. Dacă sunt crescuţi în acest mod, pe un suport format din stâlpi şi cabluri de sâr­mă, ei pot reprezenta un perete despăr­ţitor atractiv între părţi distincte ale unei grădini, necesitând mai puţin spaţiu decât un gard viu. Aceşti pomi fructiferi utili­zează şi mai puţin spaţiu dacă sunt crescuţi lângă un zid sau un gard, şi ei pun astfel în valoare o zonă care altfel ar rămâne neproductivă; în acest caz, pomii pot fi crescuţi sub forma „cordon" (trun­chiul este lipsit de ramuri şi este înclinat la un unghi de 45°) sau, dacă sunt plantaţi lângă un zid, chiar sub formă de evantai.

■ Boite şi alte forme. Unii pomi fructiferi pot fi crescuţi pe boite, formând un tunel. Mai nou pot fi crescuţi, de exemplu, pe orizontală, exact deasupra nivelului solului, pe un sistem de cabluri şi stâlpi.

Plantarea şi tunderea iniţială

Merii şi perii se tund aproximativ în acelaşi mod, dar perii nu trebuie scurtaţi atât de puternic ca şi merii, în primii ani după plantare. Foarte multe depind de vârsta pomului în momentul plantării (vezi mai jos). înainte să plantaţi orice pom fructifer, tăiaţi ramurile sau rădăci­nile bolnave sau rupte.

■ Alegerea unui pom. Pomii fructiferi în vârstă de un an au un trunchi subţire, în general fără ramuri, şi vor avea nevoie de multă atenţie atunci când vine vorba de primul tuns. Pomii care au vârsta de doi ani vor avea puţine ramuri, dar un pom de trei sau patru ani are deja coroana for­mată şi, deşi va costa mai mult, va nece­sita mai puţină atenţie şi va produce fruc­te mult mai curând.

tunderea.pentr.v. formă.

tfirşitul toamnei este momentul optim

tru a cumpăra şi a planta pomi fructi-P^e. _Astf_el, puteţi să începeţi tunderea ^ilor pentru formă încă din timpul femii sau începutul primăverii. Scurtaţi întotdeauna ramurile până la mugure viguros, bine dezvoltat. Acest lucru va stimula creşterea unor lăstari de-a lungul ramurii. Alegeţi un mugure orientat spre exterior, astfel încât lăstarul care va creşte din el să fie orientat, de asemenea, spre exterior, păstrând centrul plantei echilibrat şi aerisit.

Din acelaşi motiv, trebuie să îndepărtaţi lăstarii care cresc în jos sau spre interio­rul pomului, precum şi ramurile care sunt uscate, deteriorate sau bolnave.

trunchiul până la un mugure viguros, 'ar sub tăietură ar trebui să existe trei

■ Prima iarnă, după plantare. Scurtaţi trunchiul până la o ramură viguroasă, lăsând şi alte trei sau patru ramuri

viguroase, bine poziţionate şi orientate spre exterior, chiar sub tăietură. Acestea vor fi ramurile principale. Scurtaţi-le cu cea două treimi din lungimea lor.

■ A doua iarnă. Scurtaţi ramurile prin­cipale cu jumătate din lungimea lor, fă­când tăietura deasupra unui mugure bine dezvoltat, orientat spre exterior. îndepăr­taţi lăstarii care cresc prea jos pe trunchi sau se intersectează cu alte ramuri, apoi scurtaţi ramurile secundare rămase cu cea o treime din lungimea lor iniţială.

■ A treia iarnă. Pe pomii pe care apar lăstari fructiferi, scurtaţi creşterile sezo­nului trecut de pe ramurile principale cu cea un sfert până la maximum jumătate din lungimea lor. Scurtaţi lăstarii laterali până la patru sau şase muguri, îndepăr­tând lăstarii slabi sau deterioraţi. în cazul pomilor care produc fructe pe vârfurile ramurilor principale, tundeţi numai lăstarii care se intersectează sau care sunt prost poziţionaţi. Primăvara următoare, nu lăsaţi să se formeze fructe, pentru a permite ramurilor şi lăstarilor să se întă­rească, să devină mai viguroase.