CONTROLUL CRESTERII

In plus faţă de tunderea obişnuită, care se face pentru îmbunătăţirea formei şi stimu­larea creşterii, arbuştii, tufele, plantele agăţătoare şi trandafirii trebuie, de aseme­nea, tunşi în mod regulat. De exemplu, accesul pe o anumită cărare din grădină poate deveni anevoios sau chiar periculos dacă planta respectivă are ghimpi sau frunze ascuţite. Aceste plante pot, de asemenea, să invadeze spaţiul de care au nevoie alte plante sau pot să se răspân­dească pe o peluză. în sezonul de creştere şi primăvara e posibil să fie nevoie să scurtaţi ramurile, precum şi să le legaţi o dată pe lună, pentru a redobândi contro­lul. S-ar putea să fie necesar să aranjaţi planta şi primăvara, pentru a îndepărta părţile deteriorate în timpul iernii.

După tuns

Tunderea poate fi un şoc pentru organis­mul plantei. De asemenea, ea trebuie să îşi intensifice efortul, pentru a da naştere unor lăstari noi. După tunderea din timpul primăverii şi verii, e indicat să udaţi plan­ta cu conştiinciozitate şi să o trataţi cu îngrăşăminte. Faceţi-vă timp ca să pliviţi zona din jurul ei, apoi adăugaţi un strat de frunze putrede şi paie. în cazul plan­telor care au fost tunse iarna, nu le udaţi şi nu puneţi îngrăşământ pe ele până în primăvară, când ele îşi reîncep creşterea după perioada de latenţă.

CAND SA TUNDEM

Alegerea momentului potrivit pentru tuns este foarte importantă şi depinde de creşterea plantei. Majoritatea arbuştilor cu flori, inclusiv trandafirii, produc muguri de flori fie pe lăstarii noi, fie pe ramurile care au numai un an, iar acest lucru este cel care determină cel mai bun moment pentru a fi tunşi. Arborii cu frunze căzătoare e cel mai bine să fie tunşi când sunt în stare latentă, în timpul iernii, dar plantele veşnic verzi trebuie lăsate până când vremea se mai încălzeşte.

Tipuri de plante

■ Arbuşti cu flori. Pentru majoritatea arbuştilor cu flori şi mai ales pentru cei care înfloresc de primăvara până la mijlocul verii, perioada ideală pentru tuns este imediat după finalul spectacolului floral pe care l-au oferit. Aceasta va lăsa plantei suficient timp pentru a produce lăstari puternici, care anul următor vor produce flori.

In cazul arbuştilor care înfloresc la sfârşitul verii sau toamna, cel mai bine este să amânaţi tunsul până primăvara următoare şi să nu îi tundeţi imediat după ce au înflorit. Tunderea la sfârşitul toamnei va încuraja creşterea unor lăstari noi mai slabi, care vor fi expuşi frigului, putând să se deterioreze din cauza îngheţului în lunile de iarnă, i

■ Arbuşti şi pomi fructiferi. Atât în cazul plantelor care produc fructe comestibile, cât şi în cazul celor ornamentale, tunderea se face de obicei în timpul lunilor de toamnă şi iarnă, după ce s-au cules fructele. însă unele dintre aceste plante vor necesita atenţia dumneavoastră şi în lunile de vară.

Arbori cu frunze căzătoare. Aceştia trebuie tunşi de la sfârşitul toamnei până la

plante veşnic verzi. Cel mai bine e ca jj şj arbuştii veşnic verzi să fie tunşi primăvara, după ce pericolul îngheţului a trecut. Ei pot fi, de asemenea, tunşi uşor după ce au înflorit, pentru a îndepărta tulpinile pe care au crescut flori.

■ Plante noi. Atunci când plantaţi plante noi, este o idee bună să ordonaţi ramurile şi rădăcinile plantelor cumpărate în ghiveci.

Tăiaţi ramurile şi rădăcinile rupte sau smulse, lăsând tăieturi precise. Descâlciţi rădăcinile plantelor cu rădăcini curăţate de pământ şi răsfiraţi-le în groapa în care aşezaţi planta, tăindu-le pe acelea care sunt îndoite sau foarte lungi.

IMBUNATATIREA FORMEI

Un alt argument în favoarea tunsului este îmbunătăţirea formei existente a unui pom sau arbust. Pentru a face acest lucru, trebuie să îndepărtaţi atât ramurile bolna­ve, cât şi unele ramuri sănătoase, dar care strică forma plantei. Tăiaţi toţi lăstarii şi ramurile uscate, bolnave sau care se întretaie. Aceasta va permite aerului şi luminii să pătrundă şi să circule pe lângă plantă, facilitând producerea de lăstari noi, puternici şi sănătoşi, într-o formă

echilibrată şi ordonată.

Pomii fructiferi sunt deseori crescuţi în aşa fel încât să folosească la maximum un spaţiu limitat sau, dimpotrivă, să se deschidă cât mai mult. îndepărtând ramu­rile care se suprapun sau care sunt foarte înghesuite, aerul şi lumina vor

face să se coacă şi fructele aflate pe ramurile mai joase. Pomii ornamentali şi cei fructiferi pot fi crescuţi în forme decorative (vezi pag. 74), ca de exemplu pe spalier.

_M Tunderea specială. Metoda horticulturii ornamentale şi metoda honsai sunt folosite pentru creşterea controlată a unor arbuşti sau pomi într-o anumită formă sau cu un anumit scop. Acest tuns creativ" este ceva mai complicat şi cere răbdare şi o mână sigură, dar ca şi în cazul tunsului obişnuit, rezultatele pot fi foarte satisfăcătoare. Alte elemente decorative care necesită multă grijă la tuns sunt, de exemplu, crearea unei boite din salcâm galben, a unui aranjament cu trandafiri sau a unei plante standard.

Locul exact şi cantitatea de lăstari care trebuie tăiată depind de cât de sănătoasă e planta şi cum doriţi să arate ea în anii următori. Alegera momentului şi tehnicii potrivite pentru tuns depind de vârsta şi tipul plantei. Tunsul va cauza în mod inevitabil un anumit disconfort plantei, deci trebuie să aveţi întotdea­una o idee foarte clară despre ce doriţi să obţineţi, înainte de a începe să tăiaţi.

CRESTEREA NEDORITA

■ păstrarea culorii. Dacă o plantă cu frunze pestriţe produce lăstari cu frunze complet verzi, îndepărtaţi cât mai repede aceşti lăstari rebeli, pentru a reface ordi­nea. Aceşti lăstari trebuie tăiaţi imediat ce apar. altfel vor domina planta. Ei au un conţinut mai mare de clorofilă decât lăstarii cu frunze pestriţe şi de aceea sunt mai viguroşi.

■ Drajoni. Aceşti lăstari nedoriţi apar la baza pomilor şi a trandafirilor, întrucât pomesc de la nivelul rădăcinilor aces­tora; îndepărtaţi-i întotdeauna imediat ce îi observaţi.

■ Lăstari lacomi. Aceşti lăstari cu un ritm foarte rapid de creştere iau naştere uneori din muguri latenţi sau lângă tăie­turi rămase după tundere pe trunchiurile copacilor. Ei proliferează rapid şi consumă o mare parte din energia plantei. Indepărtaţi-i imediat, tăindu-i chiar din punctul de origine, altfel ei vor priva ceilalţi lăstari de substanţele nutritive importante.

DE CE SA TUNDEM

Unii grădinari cu mai puţină experienţă consideră tunsul o sarcină complexă şi dificilă. La modul simplist, tunderea este tăierea unor ramuri sau a unor lăstari nedoriţi ai unor plante lemnoase, ca de exemplu arbuşti, pomi sau trandafiri. Tunsul are rolul de a opri creşterea dezor­donată a plantei şi, de asemenea, de a stimula o nouă creştere. Acest lucru duce la crearea unor indivizi care sunt în acelaşi timp puternici şi sănătoşi, cu capacităţi crescute de a produce flori şi fructe.

Argumente în favoarea tunsului

■ încurajează creşterea. Tunderea este imperios necesară numai atunci când ceva începe să nu meagră bine la o plantă. Există mai multe motive pentru care une­ori e necesar să tundem un arbust sau un pom. De exemplu, dacă el creşte dincolo de spaţiul din grădină care îi este alocat; dacă se dezvoltă într-un mod dezordonat; sau dacă producţia de flori sau fructe începe să scadă. îndepărtarea unor ramuri mai vechi încurajează creşterea unor lăstari noi, care vor înflori şi vor produce fructe într-un mod mai prolific. Cu cât mai mult se tunde, cu atât creşterea va fi mai viguroasă. Acesta este de fapt un principiu de bază şi unul dintre motivele tunderii unei plante.

■ Menţinerea sănătăţii plantei. Dacă planta începe să se distrugă, tăiaţi toate ramurile uscate sau bolnave, pentru a înlesni o creştere sănătoasă, dându-i plantei o nouă şansă la viaţă.

■ îmbunătăţirea recoltei de fructe.

Plantele care produc fructe necesită un program anual de tundere bine structurat, dacă se doreşte obţinerea unei recolte bogate. în acest caz, tunsul este mai mult o măsură preventivă decât un tratament. Pentru a obţine o recoltă bună, îndepărtaţi ramurile bătrâne în mod regulat, pentru a asigura producerea în mod constant a unor lăstari noi şi viguroşi, care să produ­că flori şi fructe.

CAND SI CUM SA TUNDEM

Atunci când sunt lăsate de capul lor, unele plante, ca de exemplu tufele sau pomii, trandafirii, plantele agăţătoare sau arbuştii fructiferi, chiar şi plantele de apartament sau tomatele de seră se vor dezvolta atâta vreme cât vor avea apă, lumină, căldură şi substanţe nutritive. însă oferindu-le puţină atenţie sub forma tunderii, le puteţi ajuta să crească mai armonios şi să rămână sănătoase, iar ele vă vor răsplăti eforturile înflorind şi producând fructe într-un mod mult mai prolific.

Acest capitol prezintă în primul rând motivele pentru care tunderea este necesară în cazul anumitor plante

cultivate şi momentul cel mai potrivit pentru a lua în mână foar­fecele de tuns şi a duce la bun sfârşit această sarcină. Apoi, aflaţi cât de mult trebuie îndepărtat o dată dintr-o plantă şi cum să alegeţi uneltele potrivite. La finalul capitolului veţi găsi un glosar cu termenii obiş­nuiţi din acest domeniu.