TRANDAFIRI

Tunderea trandafirilor nu este o artă misterioasă aşa

m cred mulţi, dar diferitele tipuri au tehnici diferite de tuns Acest capitol oferă un set de indicaţii pentru fiecare tip pentru ca dumneavoastră să reuşiţi să realizaţi o tundere corectă a lor.în afară de sarcinile anuale de tundere există, de ase­menea, una sau două lucrări regulate de îngrijire de care va trebui să vă ocupaţi, ca de exemplu îndepărtarea drajonilor sau a flo­rilor ofilite. Capitolul se încheie cu o listă de lucrări pentru fiecare sezon.

Pentru tunderea trandafirilor aveţi nevoie de un foarfece de tuns bine ascuţit Şi, mai ales, de o pereche de mănuşi groase pentru gră­dinărit - majori­tatea trandafirilor ^au spini şi veţi descoperi că tun-^su? e mult mai ^Usor dacă nu t^buie să vă feriţi de ghimpi

INGRIJIREA ARBORILOR

înainte de a tunde drastic un arbore, asiguraţi-vă că el nu este subiectul unor legi locale sau naţionale legate de conservarea speciilor. Dacă face parte dintr-o astfel de specie, aveţi nevoie de un permis special pentru a tăia chiar şi o singură ramură. Aceasta vi se va acorda fără dificultate dacă arborele sau ramurile lui sunt un pericol pentru viaţa sau proprietatea cuiva. Dacă operaţiunea de tăiere poate afecta cabluri suspendate sau subterane, trebuie anunţată şi compania căreia acestea îi aparţin şi, în acest caz, tăierea trebuie făcută de către o persoană autorizată.

Conifere

Coniferele mature nu prea trebuie tunse, dar există nişte sarcini de rutină pe care trebuie să le îndepliniţi, dacă doriţi ca ele să fie în cea mai bună formă.

■ Ramuri piezişe. Coniferele sunt apre­ciate de cele mai multe ori pentru forma lor bine determinată şi liniile lor armoni­oase, echilibrate, deci în cazul lor este de­ranjant când unele ramuri ies din această formă din cauza zăpezii care s-a pus pe ele sau doar a greutăţii altor ramuri care se sprijină pe ele. Pentru a recâştiga for­ma armonioasă a arborelui, legaţi ramura deviantă de trunchi cu ajutorul unei sfori fine.

■ Petele de frunze moarte. Petele de cu­loare maronie, formate din frunze moar­te, pot fi tăiate folosind foarfecele de tuns; petele mai extinse necesită puţină ingeniozitate, mai ales dacă strică pro­filul şi forma unui conifer. La conifere, lăstarii noi nu apar pe lemnul vechi. După ce aţi îndepărtat complet petele uscate, acoperiţi golul rămas cu ajutorul unor ramuri vecine, îndoindu-le peste spaţiul gol şi legându-le de un par fixat pe trunchi. Lăstarii noi de pe aceste ramuri ar trebui să acopere în curând acel spaţiu gol.

Atenţie

Dacă doriţi să îndepărtaţi ramuri ale unui arbust sau pom care aparţine altcuiva, dar se întinde peste proprie­tatea dvs., aveţi dreptul să faceţi acest lucru. Puteţi însă să îndepărtaţi dintr-o ramură numai partea care trece pe proprietatea dvs. Este înţelept şi politicos în acelaşi timp să vă informaţi vecinul cu privire la intenţiile dvs. înainte să începeţi să tăiaţi şi tot atunci puteţi să hotărâţi ce să faceţi cu ramurile tăiate.

IDin când în când, e posibil să apară pete maronii pe coniferele dumneavoastră. Aceste părţi trebuie îndepărtate. Dacă pata maronie este mică, tăiaţi părţile uscate cu foarfece de tuns.

2Dacă după îndepărtarea lor va ră­mâne un spaţiu gol care strică forma armonioasă a coniferului, amelioraţi forma, îndoind lăstari

TUNDEREA PENTRU FORMA

Toamna, îndepărtaţi ramurile care se încalecă sau se freacă unele de altele. • îndepărtaţi apoi ramurile uscate sau slabe, sau care cresc în direcţie greşită. • Scurtaţi uşor ramurile rămase, pentru a obţine o formă echilibrată.

Lăstari nedoriti

Atunci când un altoi a fost prins pe port-altoi - ca de exemplu în cazul unor varie­tăţi de cireş (Primus Avium), măr pădureţ (Mahis silvestris), liliac (Syringa) şi altele -e posibil să apară drajoni la baza plantei, îndepărtaţi drajonii, precum şi lăstarii lacomi imediat ce îi observaţi.

„Mătura vrăjitoarei" este o boală ce determină apariţia unei diformităţi, care face ca unii pomi să dezvolte mănun­chiuri de lăstari piperniciţi. Mestecenii, cireşii, carpenii şi prunii sunt plante afec­tate de această problemă. Deşi nu aduc pagube arborelui, aceste mănunchiuri de rămurele sunt inestetice în cazul arborilor ornamentali şi pot să ducă la producerea unui număr redus de fructe. Ele pot fi îndepărtate iarna, când pomul este în stare latentă, tăind ramurile afectate la 15 cm sub această diformitate.

Tăierea în scaun

Salcie

Aceste sălcii (Salix) au fost tăiate în scaun pentru a opri creşterea pe verticală şi a crea un mănunchi compact de ramuri şi frunziş.

Tehnica cunoscută sub numele de tăiere [1]' în scaun este folosită pentru a limita creşterea pe înălţime a unui pom care a crescut mai mult decât se doreşte. Este o formă de scurtare puternică şi se potri­veşte numai unui număr redus de tipuri de arbori, fiind realizată mai ales pe tei (Tilia) şi sălcii (Salix). Toate ramurile copacului sunt tunse până la trunchi la fiecare câţiva ani (vezi stânga, jos).

Tunderea rădăcinilor

Tunderea rădăcinilor unui copac încura­jează creşterea unor rădăcini noi, permi­ţând plantei să se dezvolte mai rapid, şi acest procedeu se realizează înainte de plantarea pomilor, arbuştilor şi trandafiri­lor cu rădăcini libere (scoase din pământ). Cel mai bine este să faceţi acest lucru în timpul unor zile mai calde, toamna sau iarna. Scurtaţi rădăcinile lungi şi încur­cate, pentru a uşura plantarea arborelui, şi îndepărtaţi rădăcinile uscate, bolnave, deteriorate sau care se freacă unele de altele, lăsând numai rădăcini sănătoase, distribuite egal în toate părţile.

Rădăcinile arbuştilor şi arborilor care cresc repede pot fi tunse şi în locul unde sunt plantate. Rădăcinile subţiri, fibroase, cu ajutorul cărora se hrăneşte planta, trebuie deranjate cât mai puţin cu putinţa. Atenţia trebuie să se îndrepte spre rădă­cinile mai groase, de susţinere. Dacă ar­borele este mare, desfăşuraţi această ope­raţiune în două etape: jumătate într-o iar­nă, cealaltă jumătate în iarna următoare.

Săpaţi cam la 1 m de trunchiul copacu­lui un şanţ cu o adâncime de cea 45 cm Şi lăţimea de 30 cm. îndepărtaţi cu grijă pământul din şanţ astfel încât să se vadă rădăcinile. Tăiaţi rădăcinile groase, de fixare, cu un firez. Apoi, puneţi la loc pământul şi apăsaţi-1 ca să redevină o masă compactă. Legaţi de un par

---

[1] Pentru a opri creşterea în înălţime a unui copac şi a permite accesul luminii spre centru, tăiaţi trunchiul la înălţimea finală dorită.

TUNDEREA ARBORILOR

In cea mai mare parte, arborii nu au nevoie de tundere foarte intensă ceea ce este un lucru bun, pentru că sunt poate plantele cel mai greu de tuns. Specimenele de mărimi considerabile trebuie lăsate în grija unui profesionist. Folosiţi întotdeauna serviciile unei persoane acreditate - o persoană care are pregătirea şi experienţa necesare. Dumneavoastră puteţi însă să vă ocupaţi de ramurile moarte sau bolnave la care ajungeţi de pe sol şi puteţi tunde lăstarii sau ramurile care strică forma pomului.

când să tundeţi

Este recomandat să tundeţi pomii care cresc mari atâta timp cât sunt încă foarte tineri. Tundeţi arborii cu frunze căzătoare în timpul sezonului rece, în perioada de latenţă, când nu au frunze - în această perioadă, forma reală a arborelui va fi vizibilă şi tunderea mai puţin stresantă pentru copac. Pentru conifere, sezonul ideal pentru tuns este primăvara. Aştep­taţi până la sfârşitul primăverii înainte să îndepărtaţi ramurile deteriorate de ger, deoarece, când vremea se încălzeşte, e posibil să reînceapă creşterea.

Obiectivul principal al tunderii unui arbore este obţinerea unei forme sime­trice şi naturale. Pentru aceasta, s-ar putea să trebuiască să îndepărtaţi unele ramuri şi să scurtaţi altele.

Îndepărtarea ramurilor

De multe ori, pomii sunt plantaţi în locuri necorespunzătoare, de obicei acolo unde nu există destul spaţiu pentru ei pe măsură ce cresc. Astfel, este posibil să trebuiască să îndepărtaţi unele ramuri. Tunderea şi îndepărtarea unor ramuri poate deveni necesară şi atunci când un copac începe să îmbătrânească sau pentru a-i îmbunătăţi forma. îndepărtaţi întotdeauna ramurile cu tăieturi curate, precise: cu cât mai curată este tăietura, cu atât mai mic este riscul îmbolnăvirii copacului. Nu tăiaţi ramura exact la nivelul unde ea se îmbină cu trun­chiul. Pe trunchi veţi observa o umflătură circulară acolo unde ramura întâlneşte trunchiul, umflătură numită „inel", şi orice tăietură trebuie făcută imediat după acest inel (vezi mai jos).

TUNDEREA GARDULUI VIU

Fie că au formă geometrică sau neregulată, frunze căzătoare sau vi nic verzi, produc flori sau nu, sunt înalte sau pitice, posibilităţile aproape nelimitate atunci când vine vorba de alegerea unei plante pentru un gard viu. Un aspect important ce trebuie luat în considerare este cantitatea de timp şi efortul de care va avea nevoie planta respectivă.

Care sunt opţiunile

De cât de multă atenţie are nevoie un gard viu depinde de tipul de plantă. Plan­tele cu frunze mici pot fi tunse cu o pere­che de foarfece mai mari sau un aparat electric pentru tăierea gardurilor vii (pur­taţi întotdeauna ochelari de protecţie), dar în cazul plantelor cu frunze mari folosiţi mai bine un foarfece de tuns, pentru a nu lăsa frunze tăiate. încurajaţi îmbogăţirea frunzişului gardului viu prin tunderea lui de trei sau patru ori pe an. Plantele care cresc repede, ca de exemplu măceşul (Crataegus), lemnul câinesc (Ligustrum) sau caprifoiul (Lonicera nitida) necesită tundere regulată pe tot parcursul lunilor mai calde ale anului, pentru a-şi păstra forma. Dacă plantaţi Cupressocyparis

leylandii, aveţi grijă să o menţineţi sub control. Thuja p/icala are un frunziş similar, dar creşte mult mai încet.

Plante ca cimişirul (Buxus), carpenul (Carpinus), escallonia, fagul (Fagus), Chamaecypahs lawsoniana, bârcoacele (Cotoneaster simonsii), laurul (Ilex) sau tisa (Taxus) trebuie tunse o dată pe timpul verii şi încă o dată la începutul toamnei. Dacă aveţi timp numai o dată pe an să vă tundeţi gardul viu, plantaţi Aucuba japo-nica, dracilă (Berberii darwinii) sau dafin (Primus laurocerasus).

Garduri vii neregulate şi cu flori

Acestea pot să aibă o formă mult mai puţin strictă decât stilul precis al unui gard viu regulat, dar şi ele trebuie tunse pentru a îndepărta lemnul bătrân sau bolnav şi pentru a le păstra în perimetrul care le-a fost alocat. Momentul ales pentru tundere este mai important în cazul lor, deoarece nu aţi dori să tăiaţi lăstari pe care cresc muguri florali. Tundeţi plantele care produc flori pe lăstarii sezonului curent, la sfârşitul iernii sau foarte devreme primăvara, iar acele plante care fac flori pe lemnul de anul trecut trebuie tunse imediat după perioada

de înflorire. Gardurile vii apreciate pentru explozia de fructe trebuie tunse iarna, de exemplu în cazul arbuştilor de bârcoace, sau la sfârşitul primăverii sau începutul verii, în cazul arbustului pyracantha.

ARBUSTI PE PERETE

Creşterea unui arbust pe un perete sau pe un alt suport nu numai că îl face vizibil în toată frumuseţea lui, dar de multe ori acest procedeu poate îmbunătăţi productivitatea lor în ceea ce priveşte fructele sau florile. Este, de asemenea, un mijloc excelent de a „da viaţă" unei părţi mai banale a unei construcţii.

Realizarea unui cadru

Creşterea tulpinii unei plante pe orizon­tală pe un perete concentrează energiile acesteia în producerea unor lăstari laterali de-a lungul acestei tulpini, aceştia la rândul lor urmând să crească pe verticală mai viguros, pentru a produce mai multe flori şi fructe. Arbuşti care se pretează la acest procedeu sunt Cotoneaster horizon-talis (bârcoace), forsythia, iasomia (Jas-minum ojficinale), Magnolia grandiflora (magnolia), pyracantha, solanum, taulă (spiraea), călină roşie (tamarix), glicină (wistaria).

Plantele cu o tulpină, ca de exemplu ceanothus sau chaenomeles, trebuie scurtate puternic atunci când sunt

Tundeţi arbuştii crescuţi pe perete, ca

plantate pentru prima dată, pentru a în­curaja producerea de ramuri. Apoi, alegeţi patru sau cinci tulpini puternice pentru a forma un cadru de ramuri aerisit, care să crească pe perete. Tăiaţi toţi lăstarii care cresc spre exterior sau spre interior până la unul sau doi muguri, pentru a stimula creşterea în lateral a ramurilor.

O dată ce forma lui s-a echilibrat, scur­taţi toţi lăstarii care au ajuns la limita spaţiului care le-a fost acordat.

ARBUSTI IN GHIVECE

Necesităţile referitoare la tuns ale arbuştilor crescuţi în ghivece diferă puţin de ale celor crescuţi în pământ, în grădini, dar dacă dorim ca arbustul să producă funze şi flori din abundenţă, trebuie să fim atenţi la hrănirea şi udarea lui. Acest lucru este important dacă arbustul respectiv trebuie tuns anual pentru a i se păstra forma. E posibil să fie necesară, de asemenea, tunderea rădăcinilor atunci când replantaţi un arbust în alt ghiveci, mai ales dacă ghiveciul nou nu va fi unul mai mare. Cel mai bine este să efectuaţi această operaţiune primăvara.

MÂNUIREA ARBUŞTILOR PLANTAŢI ÎN GHIVECE MARI

Există mai multe aspecte de care trebuie să ţineţi seama atunci când aveţi de-a face cu ghivece şi arbuşti mari.

■ Poziţionarea ghiveciului. Dacă replantaţi un arbust într-un ghiveci greu, de exemplu o urnă mare de lut ars sau un ghiveci de beton, puneţi ghiveciul în locul şi poziţia finală înainte să începeţi să îl umpleţi cu pământ şi să plantaţi arbustul în el. Altfel, s-ar putea ca, în cele din urmă, ghiveciul să fie prea greu pentru a mai fi mişcat din loc.

■ Plantarea. înainte de a replanta un arbust mare, udaţi-1 din abundenţă şi tundeţi-1 uşor, pentru a-i da o formă cât mai echilibrată. Afânaţi pă mântui şi, dacă se poate, ţineţi întotdeauna arbustul de o tulpină cât mai groasă.

■ Evitarea deteriorării plantei. Nu ţineţi niciodată arbustul de ramurile sau lăstarii mai tineri sau de frunze atunci când îl replantaţi dintr-un ghiveci în altul, deoarece este posibil să cauzaţi plantei pagube de pe urma cărora să nu se mai poată reface. ■ Udarea plantei. Nu lăsaţi niciodată ca pământul dintr-un ghiveci să se usuce complet.

REINTINERIREA

Atunci când aveţi în faţă un arbust matur care fie a devenit foarte des, producând o mulţime de lăstari firavi, lipsiţi de flori, fie a devenit foarte rar şi dezordonat, trebuie să recurgeţi la măsuri drastice.

Va trebui să fiţi nemiloşi când veţi avea foarfecele în mână, tăind arbustul până la 30 cm de la nivelul solului. Faceţi această operaţie primăvara, după ce s-a instalat vremea mai caldă, şi, după tundere, udaţi planta cu gene­rozitate şi aplicaţi un strat de îngrăşă­mânt potrivit.

Cu puţin noroc, planta se va bucura de o nouă şansă la viaţă, producând lăstari noi, puternici, care în anii urmă­tori pot fi tunşi în aşa fel încât arbustul să fie din nou atractiv.

ARBUSTI VESNIC VERZI

Următoarele plante sunt arbuşti cu frunze veşnic verzi, care e posibil să necesite un tuns de întreţinere Primăvara:

Momentul cel mai potrivit pentru tunde­rea arbuştilor veşnic verzi pentru a obţine un frunziş bogat este mijlocul primăverii, când vremea începe să se încălzească. Rareori e nevoie de mai mult decât înde­părtarea părţilor uscate. Pe măsură ce de­vin maturi, ei pot deveni prea mari sau goi în jurul bazei. în acest caz, ei vor necesita o scurtare puternică primăvara, păstrându-se însă lăstarii tineri de la bază. Acest lucru duce la obţinerea unei forme mai compacte, de tufiş.

Varietatea pernettya, elaeagnus, escal-lonia (după perioada de înflorire), gar-rya, Helianthemum (iarba-osului) (după încheierea perioadei de înflorire), llex (laur; arbustul va răspunde scurtării puternice, dacă e necesar), olearia, Phlomis fruticosa (solovârfiţă), perovs-kia, photinia, pieris (îndepărtaţi lăstarii deterioraţi de îngheţ şi culegeţi florile ofilite), Ulex (după perioada de înflorire.

Arbuşti veşnic verzi crescuţi pentru flori

în cazul acestor arbuşti, amânaţi tunsul până după perioada de înflorire. Culegeţi florile ofilite şi scurtaţi lăstarii prea lungi la începutul toamnei. După ce pericolul îngheţului a trecut, scurtaţi puternic plantele care au crescut prea mult, dar aveţi grijă să nu tăiaţi lemnul mai vechi. Ar fi o idee bună ca după tuns să puneţi în jurul fiecărei plante un strat de 5 cm de amestec de sol cu îngrăşământ natural şi o mână de frunze putrede sau paie.

Spre deosebire de majoritatea arbuştilor veşnic verzi, rozmarinul poate fi scurtat puternic, lăsând o ramură joasă dacă planta creşte prea mult. Faceţi acest lucru după înflorire şi în curând vor apărea lăstari noi, crescând din lemnul vechi.

Tunderea regulată a arbuştilor cu frunze de culoare gri, ca de exemplu Santolina chamaecyparissus, împiedică pierderea formei plantei. Tundeţi acest arbust primăvara, când începe un nou ciclu de creştere. Tulpinile moarte care au trecut prin iarnă vor proteja mugurii noi de îngheţ şi de frig. Tăiaţi planta aproape de bază, unde se pot vedea lăstarii noi. Aceştia vor creşte în curând.

CATEGORII DE ARBUSTI

Este vital să ştim când va înflori un anumit arbust, pentru că tunderea unuia care înfloreşte într-o perioadă nepotrivită poate însemna apariţia unui număr redus de flori în sezonul următor. Din punctul de vedere al nevoilor de tuns, arbuştii se împart în şase categorii: arbuştii care înfloresc devreme; arbuştii care înfloresc târziu; arbuşti veşnic verzi, crescuţi pentru frunziş; arbuşti veşnic verzi, crescuţi pentru flori; arbuşti cu lăstari viu coloraţi; şi arbuşti cu frunze de mărime mică.

Arbuştii care înfloresc devreme

Arbuştii, ca de exemplu forsythia şi Ribes, produc mugurii florali pe ceea ce se numeşte „lemn vechi", adică acele ramuri/tulpini care au crescut anul trecut. Aceşti arbuşti trebuie tunşi imediat ce s-a încheiat perioada de înflorire, pentru a încuraja producerea de flori cât mai mult în anul următor. în general, ei au rareori nevoie de mai mult decât un tuns temei­nic pentru a-i pune în ordine.

îndepărtaţi unele dintre ramurile flori-fere mai vechi, care au scoarţă mai dură de culoare maro sau gri, şi ramurile pe care nu vedeţi muguri vegetativi. Răriţi ramurile sau lăstarii care sunt prea înghe­suiţi, care se împletesc cu altele, dar

Tunderea plantei de Forsythia

încercaţi să păstraţi cât mai mulţi dintre lăstarii noi,

flexibili şi verzi, pentru că pe aceştia se vor dezvolta florile de anul viitor.

Unii dintre aceşti arbuşti lemnoşi pot fi dezordonaţi sau lipsiţi de o fonnă bine definită la maturitate. Pe aceştia puteţi să-i scurtaţi puternic, îndepărtând părţile uscate, precum şi tăind aproape de nivelul solului tulpinile mai mari şi mai bătrâne (vezi mai jos). în acelaşi timp, tundeţi tulpinile mai tinere care produc flori până la jumătate din lungimea lor iniţială,

_a Mătura. Matricea (Cytisus scoparius) _şi hibrizii ca Cytisus x praecox îşi vor pierde forma dacă nu se tund în fiecare an. D^L1P^{ă ce} P'anta a înflorit, scurtaţi-o cu _un foarfece obişnuit pentru a îndepărta lăstarii floriferi, făcând tăietura aproape de tulpinile principale. Evitaţi să tăiaţi lemnul vechi, deoarece e posibil ca aceasta să duca la distrugerea plantei.

■ Excepţii de la regulă. Arbuştii care cresc la înălţimi mari, ca de exemplu liliacul (Syringa) şi vibumum, trebuie răriţi la fiecare trei sau patru ani, îndepărtând ramurile bătrâne, uscate sau bolnave şi scurtând altele, pentru ca plan­ta să-şi menţină forma, în cazul arbuştilor care produc fructe, ca de exemplu coto-neaster, scurtaţi uşor ramurile florifere, lăsând ca florile să se transforme în fructe (bace).

Arbuşti care înfloresc târziu

Aceşti arbuşti produc flori pe ceea ce se cheamă „lăstarii din sezonul curent", adică pe lăstari care au crescut mai devreme, în acelaşi an. Aceşti arbuşti trebuie scurtaţi puternic atunci când vremea se încălzeşte puţin la începutul primăverii, lăsând noilor lăstari timp suficient pentru a-şi dezvolta mugurii florali.

Tăiaţi toţi lăstarii floriferi ai sezonului trecut până la doi sau patru muguri distanţă de lemnul vechi. în acelaşi timp, tăiaţi o parte din ramurile mai vechi, pentru a evita ca planta să devină prea deasă. Acest lucru va încuraja producerea de lăstari noi, care vor produce flori Ia sfârşitul verii. Dacă nu sunt tunşi, aceşti arbuşti au tendinţa să dezvolte o reţea de rămurele, producând în acelaşi timp flori din ce în ce mai puţine şi mai mici.

După ce aţi tuns aceşti arbuşti care înfloresc târziu, este o idee bună să puneţi în jurul fiecărei plante un strat de 5 cm de

îngrăşământ natural şi o mână de îngrăşământ obişnuit.

■ Buddleia. Buddleia davidii creşte viguros şi ramurile lui arcuite pot fi tăiate chiar mai mult decât ale altor arbuşti. Tăiaţi lăstarii la lungimi diferite, pentru

a încuraja apariţia florilor la înălţimi diferite.

■ Hydrongea (hortensia). Aceşti arbuşti pot fi divizaţi în trei grupe din punctul de vedere al necesităţii de tundere. Varietăţile la care florile apar pe lăstarii sezonului curent, ca de exemplu H. pani-cirfata, trebuie să fie scurtate puternic, până la obţinerea unui cadru de ramuri aproape de nivelul solului. Tăiaţi ramurile crescute în sezonul trecut până la unul sau doi muguri distanţă de lemnul vechi. Această scurtare puternică va stimula apariţia unor flori de dimensiuni mai mari.

TUNDEREA ARBUSTILOR

In general, arbuştii ornamentali cresc şi înfloresc fără nici un ajutor şi majoritatea nu necesită tundere mai amănunţită decât îndepărtarea ramurilor bolnave sau uscate. In unele cazuri însă devine necesară folo­sirea foarfecelor de tuns — pentru a încuraja producerea unui număr mai mare de flori sau pentru a păstra forma sau mărimea plantei în anumite limite, pentru a controla înălţimea şi forma plantei sau desimea lăstarilor. Dacă sunt lăsaţi de capul lor, arbuştii cresc tot mai mult în înălţime şi în circumferinţă, iar florile vor apărea din ce în ce mai sus pe plantă, cu fiecare an.

■ Lăstari nedoriţi. îndepărtaţi toate ramurile bolnave sau uscate, ramurile care se freacă unele de altele şi toţi lăstarii slabi sau cei fusiformi. în funcţie de plantă, îndepărtaţi lăstarii care cresc de la nivelul solului, fie până la un mugure situat spre exterior, fie până când ajungeţi la lemnul verde, sănătos.

■ Tratarea rănilor rezultate în urma tunsului. în trecut, se recomanda ca toate tăieturile cu diametrul mai mare de 2,5 cm să fie tratate cu un fungicid, pentru a preveni pătrunderea unor agenţi patogeni în plantă. Această procedură însă nu mai e considerată necesară.

BERBERIS

îndepărtaţi ramurile vechi după ce planta a înflorit, primăvara. Tun­deţi gardurile vii după 'perioada de înflorire.

BUDDLEIA

Scurtaţi puternic B. Da-vidii la începutul primă­verii, până la 4 muguri de la bază. Scurtaţi lăstarii imediat după perioada de înflorire.

CALLUNA

Tăiaţi inflorescenţele în spic ofilite la începutul primăverii.

CAMELIE

Scurtaţi plantele matu­re dupa ce florile s-au ofilit.

CEANOTHUS

După perioada de înflo­rire, tundeţi varietăţile care înlloresc primăva­ra şi care au fost cres­cute pe un perete, până la 2 muguri de punctul până unde au crescut în sezonul anterior. Tundeţi varietăţile care nu cresc pe suport tot Primăvara. îndepărtând ramurile uscate ale Plantei Scurtaţi primă­vara până la 2-6 mu­guri varietăţile care în­floresc vara.

CHAENOMELES

^DuPă perioada de înflo-^nre. îndepărtaţi părţile «cate. scurtaţi şi răriţi 'astarii laterali.

CHOISYA

j^fPărtaţi _părţiie usca­te ale plantei şi, dacă e ne­cesar, tundeţi-o.

COTINUS

Tundeţi la începutul primă­verii, dacă doriţi ca planta să aibă un frunziş bogat.

COTONEASTER

Scurtaţi puternic arbuştii maturi primăvara.

CYTISUS

Tundeţi în fiecare an după înflorire pentru a „pune în ordine" planta.

ELAEAGNUS

Dacă e necesar, tundeţi pri­măvara, pentru a-i îmbună­tăţi forma.

ERICA

Tundeţi planta pentru a înde­părta florile ofilite şi pentru a păstra o formă echilibrată.

ESCALLONIA

Răriţi şi scurtaţi plantele crescute pe un perete.

FORSYTHIA

Dacă planta creşte pe un suport, îndepărtaţi lăstarii floriferi după ce florile s-au ofilit. Arbuştii care nu cresc pe nici un suport trebuie răriţi la fiecare 3-4 ani.

FUCSIE

îndepărtaţi lăstarii ofiliţi ai varietăţilor mici, primăvara.

GARRYA

Tundeţi după înflorire. IASOMIE

Scurtaţi puternic iasomia de iarnă după perioada de în­florire. Răriţi lăstarii iasomi­ei

de vară, după ce florile

s-au ofilit.

PHILADELPHUS

După înflorire, tăiaţi lăstarii floriferi vechi şi răriţi planta.

PIERIS

Tundeţi după înflorire, la sfârşitul primăverii.

RHODODENDRON

Reîntineriţi arbuştii maturi prin scurtare puternică pri­măvara; în rest, îndepărtaţi capetele cu flori ofilite.

RIBES

Arbuştilor maturi le face foarte bine o scurtare puternică primăvara.

SPIREA

După înflorire, îndepărtaţi lăstarii floriferi vechi ai varietăţilor care înfloresc primăvara.

WEIGELA

îndepărtaţi lăstarii prea lungi, după înflorire.

Arbuşti ornamentali

De orice tip ar fi arbustul, există câteva elemente importante de care trebuie să ţineţi cont când îl tundeţi.

■ Forma şi echilibrul. Scopul tunsului este modelarea unui arbust cu o formă simetrică, cu ramuri tinere şi puternice, care sunt la distanţă potrivită unele de altele, pentru a facilita pătrunderea luminii şi a aerului spre centrul plantei.

■ Tăieturi exacte. Folosiţi întotdeauna unelte bine ascuţite şi faceţi tăieturi exac­te, curate, fie în apropiere de un mugure sănătos, făcând o tăietură oblică, fie, dacă îndepărtaţi o ramură sau un lăstar lateral, la acelaşi nivel cu tulpina principală. Ramurile rupte sau tulpinile strivite tre­buie tăiate cu un cuţit foarte bine ascuţit.

ARBORI SI ARBUSTI

Pentru a ajunge la forma cea mai bună, arbuştii orna­mentali trebuie tunşi pe tot parcursul vieţii lor, şi acest capitol începe cu examinarea nevoilor de tundere a principalelor categorii de arbuşti: arbuştii care înfloresc devreme şi aceia care înfloresc târziu, arbuştii cu frunze veşnic verzi, cei cu tulpini viu colorate, cei cu frunze mici. Un ghid concis al celor mai cunoscuţi arbuşti vă dă, de asemenea, sfaturi depre când şi cum să îi tundeţi. Se va vorbi şi despre nevoile arbuştilor crescuţi în ghivece, precum şi despre gardurile vii.

Majoritatea pomilor au puţină nevoie de tuns după ce au ajuns la maturitate, dar tunderea lor în vederea obţinerii unei forme echilibrate în primii ani va pune bazele unui exemplar sănătos, cu o formă armonioasă. Printre subiectele discutate în acest capitol se află cele despre când să tundem, care este metoda cea mai sigură de îndepăr­tare a ramurilor, îndepărtarea ^drajonilor, tunderea rădăcinilor, tăierea ^{în Sc}aun, tunderea coniferelor şi altele.

TERMENI DE SPECIALITATE

Există un întreg vocabular pe care trebuie să-1 învăţaţi atunci când vi­ne vorba despre tuns. Majoritatea cuvintelor le cunoaşteţi din lim­bajul obişnuit. Folosiţi în mod regulat acest glosar pentru a vă reaminti sensul precis al unor cuvinte, pe măsură ce citiţi capitolele următoare.

MUGURI ALTERNATIVI

Muguri care cresc la înălţimi diferite, pe diferite părţi ale ramurii.

TĂIETURĂ OBLICĂ

Tăietura care se foloseşte în cazul ra­murilor cu muguri alternativi (comparaţi cu „tăietura dreaptă"). Tăietura oblică se face exact deasupra mugurelui.

INELUL UNEI RAMURI

Un inel de ţesut lemnos de la baza unei ramuri.

MUGURE

O umflătură de pe o ramură ce conţine o frunză sau o floare în stare de dezvoltare incipientă. Un mugure vegetativ va da naştere fie unei frunze, fie unui lăstar, în vreme ce un mugure floral va produce flori, care sunt urmate de apariţia fructelor.

CALUS

Este ţesutul protector (de acoperire) care se formează în locul unde s-a efectuat o tăietură de tuns.

COPCIRE

Tăierea regulată a arbuştilor sau pomilor aproape de nivelul solului, pentru a sti­mula creşterea unor lăstari noi, viguroşi.

CORDON

Metodă de tundere a unui pom (a unuia ornamental, sau, de cele mai multe ori, a unuia fructifer) în aşa fel încât să produ­că o singură

tulpină verticală, fără ramuri laterale de mărime mai mare.

ÎNDEPĂRTAREA FLORILOR OFILITE

După ce florile s-au ofilit, acestea trebuie îndepărtate de pe arbuştii floriferi, pentru a stimula producerea de şi mai multe flori. îndepărtarea lor împiedică formarea de seminţe în detrimentul creşterii plantei şi al formării mugurilor sezonului următor.

OFILIREA VÂRFURILOR

Distrugerea vârfurilor lăstarilor cauzată mai ales de îngheţ sau de unele boli.

SPALIER

Metodă de tundere şi de creştere contro­lată a pomilor fructiferi pe un suport, ca de exemplu un perete, un gard sau altele.

EVANTAI

O metodă folosită la creşterea pomilor fructiferi, ca de exemplu cireşii, pe un gard sau pe un perete. Ramurile unui copac tânăr sunt lăsate să crească în formă de evantai dintr-un punct aflat cât mai aproape de baza pomului.

Calus sau ţesut cicatrizat

PANA TÂNĂRA

_Un pom în vârstă de un an, cu lăstari laterali cunoscuţi sub numele de „pene". MUGURE FRUCTIFER Apare pe pomii fructiferi şi este un mu­gure care produce flori şi mai apoi fructe, ci nu lăstari sau frunze. Un mugure fruc­tifer este mai mare şi mai rotunjit decât un mugure vegetativ. LĂSTAR FRUCTIFER Un lăstar mic ce se dezvoltă pe pomii fructiferi şi pe care cresc muguri floriferi, ce voi deveni mai apoi fructe.

PUNCT DE ALTOIRE

Este punctul de pe tulpina unui arbust sau a unui pom fructifer, a unui trandafir sau a unei plante căţărătoare la nivelul căreia s-a realizat

altoirea şi care seamănă cu inelul format în jurul unui calus.

MUGURE VEGETATIV

în cazul pomilor fructiferi, mugurele ve­getativ este acela care produce un lăstar sau frunze şi nu produce flori sau fructe.

LĂSTAR LATERAL

Lăstar care creşte lateral dintr-o rădăcină sau un alt lăstar.

MUGURE LATERAL

Mugure din care va lua naştere un lăstar lateral.

TRUNCHI

Toţi pomii, precum şi unii dintre arbuşti, produc o tulpină centrală care se numeşte trunchi, din care urmează să se dezvolte toate ramurile.

FECIOARĂ

Un pom care este în primul an de creştere. CIUPIRE

îndepărtarea vârfului lăstarilor sau mugu­rilor din vârful unui lăstar, pentru a încu­raja creşterea lăstarilor laterali şi pentru a opri creşterea lăstarului respectiv.

CREŞTERE CONTROLATĂ

Creşterea pomilor cu frunze căzătoare pe un cadru de stâlpi şi cabluri de sârmă, astfel încât

atunci când cresc, ramurile lor se împletesc, formând un perete de ver­deaţă sau o boltă.

TĂIERE ÎN SCAUN

Scurtarea puternică a ramurilor arborilor la intervale regulate, pentru a promova creşterea unui număr mai mare de lăstari.

UNELTE POTRIVITE

Este foarte important să aveţi uneltele potrivite pentru fiecare sarcină legată de grădinărit, şi acest lucru este valabil mai ales în cazul tunsului. Cumpăraţi întotdeauna uneltele de cea mai bună calitate pe care vi le puteţi permite şi asiguraţi-vă că ele rămân la fel de bine ascuţite ca şi la început. Printre uneltele de tuns se numără mai multe tipuri de foarfece, ferăstraie şi cuţite.

DE CE AVETI NEVOIE:

■ Foarfece cu mânere lungi. Un foarfece cu mânere lungi vă va fi de folos la îndepărtarea ramurilor mai groase şi a lemnului bătrân şi mai dur. Cu cât sunt mai lungi mânerele, cu atât mai departe veţi ajunge cu ele şi cu atât veţi trans­mite mai multă forţă, asta însemnând că nu va trebui să depuneţi un efort atât de mare. Cu acest tip de foarfece tăiaţi lăstari sau ramuri cu o grosime de până la 2 cm. Pentru arbuşti mai înalţi sau plante agăţătoare este o idee bună să investiţi într-un foarfece prins pe o prăjină lungă.

■ Foarfece de tuns ascuţite. Foarfecele de tuns trebuie să fie întotdeauna foarte bine ascuţit: lamele tocite vor rupe sau strivi tulpinile, fapt care poate duce la ofilirea lăstarului sau la apariţia unor boli în zona respectivă. Acest lucru este mai ales important atunci când tundeţi trandafiri.

Un foarfece de tuns de calitate poate fi folosit pentru a tăia lăstarii mai subţiri, precum şi lăs­tari lemnoşi cu o grosime de până la 1 cm. Mâ­nerele viu colorate fac foarfecele mai uşor de găsit şi asiguraţi-vă că acesta are o piedică de siguranţă, pentru ca foarfecele să fie închis atunci când nu e folosit.

Există două tipuri de foarfece: cu o singură lamă şi cu două lame. Modelul cu un singur tăiş are o la­mă ascuţită, confecţionată dintr-un metal mai dur, şi o lamă neascuţită, dintr-un metal mai moale. 'Modelul cu două lame are o acţiune similară cu a unui foarfece obişnuit, şi anume cele două lame sc suprapun.

CUM SA TUNDEM

Grade de scurtare

în general, se vorbeşte despre trei tipuri de scurtare: scurtarea puternică (sau in­tensivă), cea moderată sau mijlocie, şi cea slabă. Scurtarea puternică încurajează creşterea viguroasă, iar cea slabă înceti­neşte numai ritmul de creştere a plantei.

Muguri alternativi Când mugurii sunt dispuşi alternativ, adică sunt amplasaţi în zigzag pe tulpină, faceţi o tăietură pblică, la cea 5 mm deasupra unui mugure. Lama subţire e deasupra mugurelui.

■ Scurtarea puternică. Aceasta implică îndepărtarea unei cantităţi mari de lăstari noi de pe toată planta sau scurtarea sem­nificativă a câtorva lăstari acolo unde se doreşte o creştere mai intensă. Atunci când se face scurtarea puternică a unei plante, din lăstarii existenţi se taie cel puţin trei sferturi, până la o distanţă de trei sau patru muguri de la bază.

• Atunci când tundeţi un arbust, un pom sau o tufă de trandafiri, încercaţi să imitaţi forma naturală a plantei.

• Evitaţi tunderea excesivă: fiţi îngăduitori faţă de forma şi mărimea naturală a unei plante, şi oferiţi-i spaţiul pe care îl merită.

■ Scurtarea moderată. Prin acest stil de tundere se scurtează cam jumătate din lăstarii noi de pe o plantă, tăietura făcân-du-se aproximativ la jumătatea lungimii lăstarilor. Scurtarea se realizează în mod echilibrat, din toate părţile plantei.

■ Scurtarea slabă. Prin această tehnică se scurtează aproximativ un sfert dintre lăstarii noi ai unei plante, lungimea lor fiind micşorată cu nu mai mult de o pă­trime, în unele cazuri se îndepărtează nu­mai vârful fiecărui lăstar, deci cam 5-5,7 cm. Ca şi în cazul scurtării moderate, trebuie să tundeţi din toate părţile plantei.

• Pentru a încuraja o creştere echilibrată şi simetrică, scurtaţi slab lăstarii mai puternici şi scurtaţi puternic lăstarii mai slabi.

crearea unei forme echilibrate

• tufă de trandafiri, încercaţi să imitaţi forma naturală a plantei.

• Evitaţi tunderea excesivă: fiţi îngăduitori faţă de forma şi mărimea naturală a unei plante, şi oferiţi-i spaţiul pe care îl merită.

■ Scurtarea moderată. Prin acest stil de tundere se scurtează cam jumătate din lăstarii