TRANDAFIRI

Tunderea trandafirilor nu este o artă misterioasă aşa

m cred mulţi, dar diferitele tipuri au tehnici diferite de tuns Acest capitol oferă un set de indicaţii pentru fiecare tip pentru ca dumneavoastră să reuşiţi să realizaţi o tundere corectă a lor.în afară de sarcinile anuale de tundere există, de ase­menea, una sau două lucrări regulate de îngrijire de care va trebui să vă ocupaţi, ca de exemplu îndepărtarea drajonilor sau a flo­rilor ofilite. Capitolul se încheie cu o listă de lucrări pentru fiecare sezon.

Pentru tunderea trandafirilor aveţi nevoie de un foarfece de tuns bine ascuţit Şi, mai ales, de o pereche de mănuşi groase pentru gră­dinărit - majori­tatea trandafirilor ^au spini şi veţi descoperi că tun-^su? e mult mai ^Usor dacă nu t^buie să vă feriţi de ghimpi

INGRIJIREA ARBORILOR

înainte de a tunde drastic un arbore, asiguraţi-vă că el nu este subiectul unor legi locale sau naţionale legate de conservarea speciilor. Dacă face parte dintr-o astfel de specie, aveţi nevoie de un permis special pentru a tăia chiar şi o singură ramură. Aceasta vi se va acorda fără dificultate dacă arborele sau ramurile lui sunt un pericol pentru viaţa sau proprietatea cuiva. Dacă operaţiunea de tăiere poate afecta cabluri suspendate sau subterane, trebuie anunţată şi compania căreia acestea îi aparţin şi, în acest caz, tăierea trebuie făcută de către o persoană autorizată.

Conifere

Coniferele mature nu prea trebuie tunse, dar există nişte sarcini de rutină pe care trebuie să le îndepliniţi, dacă doriţi ca ele să fie în cea mai bună formă.

■ Ramuri piezişe. Coniferele sunt apre­ciate de cele mai multe ori pentru forma lor bine determinată şi liniile lor armoni­oase, echilibrate, deci în cazul lor este de­ranjant când unele ramuri ies din această formă din cauza zăpezii care s-a pus pe ele sau doar a greutăţii altor ramuri care se sprijină pe ele. Pentru a recâştiga for­ma armonioasă a arborelui, legaţi ramura deviantă de trunchi cu ajutorul unei sfori fine.

■ Petele de frunze moarte. Petele de cu­loare maronie, formate din frunze moar­te, pot fi tăiate folosind foarfecele de tuns; petele mai extinse necesită puţină ingeniozitate, mai ales dacă strică pro­filul şi forma unui conifer. La conifere, lăstarii noi nu apar pe lemnul vechi. După ce aţi îndepărtat complet petele uscate, acoperiţi golul rămas cu ajutorul unor ramuri vecine, îndoindu-le peste spaţiul gol şi legându-le de un par fixat pe trunchi. Lăstarii noi de pe aceste ramuri ar trebui să acopere în curând acel spaţiu gol.

Atenţie

Dacă doriţi să îndepărtaţi ramuri ale unui arbust sau pom care aparţine altcuiva, dar se întinde peste proprie­tatea dvs., aveţi dreptul să faceţi acest lucru. Puteţi însă să îndepărtaţi dintr-o ramură numai partea care trece pe proprietatea dvs. Este înţelept şi politicos în acelaşi timp să vă informaţi vecinul cu privire la intenţiile dvs. înainte să începeţi să tăiaţi şi tot atunci puteţi să hotărâţi ce să faceţi cu ramurile tăiate.

IDin când în când, e posibil să apară pete maronii pe coniferele dumneavoastră. Aceste părţi trebuie îndepărtate. Dacă pata maronie este mică, tăiaţi părţile uscate cu foarfece de tuns.

2Dacă după îndepărtarea lor va ră­mâne un spaţiu gol care strică forma armonioasă a coniferului, amelioraţi forma, îndoind lăstari

TUNDEREA PENTRU FORMA

Toamna, îndepărtaţi ramurile care se încalecă sau se freacă unele de altele. • îndepărtaţi apoi ramurile uscate sau slabe, sau care cresc în direcţie greşită. • Scurtaţi uşor ramurile rămase, pentru a obţine o formă echilibrată.

Lăstari nedoriti

Atunci când un altoi a fost prins pe port-altoi - ca de exemplu în cazul unor varie­tăţi de cireş (Primus Avium), măr pădureţ (Mahis silvestris), liliac (Syringa) şi altele -e posibil să apară drajoni la baza plantei, îndepărtaţi drajonii, precum şi lăstarii lacomi imediat ce îi observaţi.

„Mătura vrăjitoarei" este o boală ce determină apariţia unei diformităţi, care face ca unii pomi să dezvolte mănun­chiuri de lăstari piperniciţi. Mestecenii, cireşii, carpenii şi prunii sunt plante afec­tate de această problemă. Deşi nu aduc pagube arborelui, aceste mănunchiuri de rămurele sunt inestetice în cazul arborilor ornamentali şi pot să ducă la producerea unui număr redus de fructe. Ele pot fi îndepărtate iarna, când pomul este în stare latentă, tăind ramurile afectate la 15 cm sub această diformitate.

Tăierea în scaun

Salcie

Aceste sălcii (Salix) au fost tăiate în scaun pentru a opri creşterea pe verticală şi a crea un mănunchi compact de ramuri şi frunziş.

Tehnica cunoscută sub numele de tăiere [1]' în scaun este folosită pentru a limita creşterea pe înălţime a unui pom care a crescut mai mult decât se doreşte. Este o formă de scurtare puternică şi se potri­veşte numai unui număr redus de tipuri de arbori, fiind realizată mai ales pe tei (Tilia) şi sălcii (Salix). Toate ramurile copacului sunt tunse până la trunchi la fiecare câţiva ani (vezi stânga, jos).

Tunderea rădăcinilor

Tunderea rădăcinilor unui copac încura­jează creşterea unor rădăcini noi, permi­ţând plantei să se dezvolte mai rapid, şi acest procedeu se realizează înainte de plantarea pomilor, arbuştilor şi trandafiri­lor cu rădăcini libere (scoase din pământ). Cel mai bine este să faceţi acest lucru în timpul unor zile mai calde, toamna sau iarna. Scurtaţi rădăcinile lungi şi încur­cate, pentru a uşura plantarea arborelui, şi îndepărtaţi rădăcinile uscate, bolnave, deteriorate sau care se freacă unele de altele, lăsând numai rădăcini sănătoase, distribuite egal în toate părţile.

Rădăcinile arbuştilor şi arborilor care cresc repede pot fi tunse şi în locul unde sunt plantate. Rădăcinile subţiri, fibroase, cu ajutorul cărora se hrăneşte planta, trebuie deranjate cât mai puţin cu putinţa. Atenţia trebuie să se îndrepte spre rădă­cinile mai groase, de susţinere. Dacă ar­borele este mare, desfăşuraţi această ope­raţiune în două etape: jumătate într-o iar­nă, cealaltă jumătate în iarna următoare.

Săpaţi cam la 1 m de trunchiul copacu­lui un şanţ cu o adâncime de cea 45 cm Şi lăţimea de 30 cm. îndepărtaţi cu grijă pământul din şanţ astfel încât să se vadă rădăcinile. Tăiaţi rădăcinile groase, de fixare, cu un firez. Apoi, puneţi la loc pământul şi apăsaţi-1 ca să redevină o masă compactă. Legaţi de un par

---

[1] Pentru a opri creşterea în înălţime a unui copac şi a permite accesul luminii spre centru, tăiaţi trunchiul la înălţimea finală dorită.

TUNDEREA ARBORILOR

In cea mai mare parte, arborii nu au nevoie de tundere foarte intensă ceea ce este un lucru bun, pentru că sunt poate plantele cel mai greu de tuns. Specimenele de mărimi considerabile trebuie lăsate în grija unui profesionist. Folosiţi întotdeauna serviciile unei persoane acreditate - o persoană care are pregătirea şi experienţa necesare. Dumneavoastră puteţi însă să vă ocupaţi de ramurile moarte sau bolnave la care ajungeţi de pe sol şi puteţi tunde lăstarii sau ramurile care strică forma pomului.

când să tundeţi

Este recomandat să tundeţi pomii care cresc mari atâta timp cât sunt încă foarte tineri. Tundeţi arborii cu frunze căzătoare în timpul sezonului rece, în perioada de latenţă, când nu au frunze - în această perioadă, forma reală a arborelui va fi vizibilă şi tunderea mai puţin stresantă pentru copac. Pentru conifere, sezonul ideal pentru tuns este primăvara. Aştep­taţi până la sfârşitul primăverii înainte să îndepărtaţi ramurile deteriorate de ger, deoarece, când vremea se încălzeşte, e posibil să reînceapă creşterea.

Obiectivul principal al tunderii unui arbore este obţinerea unei forme sime­trice şi naturale. Pentru aceasta, s-ar putea să trebuiască să îndepărtaţi unele ramuri şi să scurtaţi altele.

Îndepărtarea ramurilor

De multe ori, pomii sunt plantaţi în locuri necorespunzătoare, de obicei acolo unde nu există destul spaţiu pentru ei pe măsură ce cresc. Astfel, este posibil să trebuiască să îndepărtaţi unele ramuri. Tunderea şi îndepărtarea unor ramuri poate deveni necesară şi atunci când un copac începe să îmbătrânească sau pentru a-i îmbunătăţi forma. îndepărtaţi întotdeauna ramurile cu tăieturi curate, precise: cu cât mai curată este tăietura, cu atât mai mic este riscul îmbolnăvirii copacului. Nu tăiaţi ramura exact la nivelul unde ea se îmbină cu trun­chiul. Pe trunchi veţi observa o umflătură circulară acolo unde ramura întâlneşte trunchiul, umflătură numită „inel", şi orice tăietură trebuie făcută imediat după acest inel (vezi mai jos).

TUNDEREA GARDULUI VIU

Fie că au formă geometrică sau neregulată, frunze căzătoare sau vi nic verzi, produc flori sau nu, sunt înalte sau pitice, posibilităţile aproape nelimitate atunci când vine vorba de alegerea unei plante pentru un gard viu. Un aspect important ce trebuie luat în considerare este cantitatea de timp şi efortul de care va avea nevoie planta respectivă.

Care sunt opţiunile

De cât de multă atenţie are nevoie un gard viu depinde de tipul de plantă. Plan­tele cu frunze mici pot fi tunse cu o pere­che de foarfece mai mari sau un aparat electric pentru tăierea gardurilor vii (pur­taţi întotdeauna ochelari de protecţie), dar în cazul plantelor cu frunze mari folosiţi mai bine un foarfece de tuns, pentru a nu lăsa frunze tăiate. încurajaţi îmbogăţirea frunzişului gardului viu prin tunderea lui de trei sau patru ori pe an. Plantele care cresc repede, ca de exemplu măceşul (Crataegus), lemnul câinesc (Ligustrum) sau caprifoiul (Lonicera nitida) necesită tundere regulată pe tot parcursul lunilor mai calde ale anului, pentru a-şi păstra forma. Dacă plantaţi Cupressocyparis

leylandii, aveţi grijă să o menţineţi sub control. Thuja p/icala are un frunziş similar, dar creşte mult mai încet.

Plante ca cimişirul (Buxus), carpenul (Carpinus), escallonia, fagul (Fagus), Chamaecypahs lawsoniana, bârcoacele (Cotoneaster simonsii), laurul (Ilex) sau tisa (Taxus) trebuie tunse o dată pe timpul verii şi încă o dată la începutul toamnei. Dacă aveţi timp numai o dată pe an să vă tundeţi gardul viu, plantaţi Aucuba japo-nica, dracilă (Berberii darwinii) sau dafin (Primus laurocerasus).

Garduri vii neregulate şi cu flori

Acestea pot să aibă o formă mult mai puţin strictă decât stilul precis al unui gard viu regulat, dar şi ele trebuie tunse pentru a îndepărta lemnul bătrân sau bolnav şi pentru a le păstra în perimetrul care le-a fost alocat. Momentul ales pentru tundere este mai important în cazul lor, deoarece nu aţi dori să tăiaţi lăstari pe care cresc muguri florali. Tundeţi plantele care produc flori pe lăstarii sezonului curent, la sfârşitul iernii sau foarte devreme primăvara, iar acele plante care fac flori pe lemnul de anul trecut trebuie tunse imediat după perioada

de înflorire. Gardurile vii apreciate pentru explozia de fructe trebuie tunse iarna, de exemplu în cazul arbuştilor de bârcoace, sau la sfârşitul primăverii sau începutul verii, în cazul arbustului pyracantha.

ARBUSTI PE PERETE

Creşterea unui arbust pe un perete sau pe un alt suport nu numai că îl face vizibil în toată frumuseţea lui, dar de multe ori acest procedeu poate îmbunătăţi productivitatea lor în ceea ce priveşte fructele sau florile. Este, de asemenea, un mijloc excelent de a „da viaţă" unei părţi mai banale a unei construcţii.

Realizarea unui cadru

Creşterea tulpinii unei plante pe orizon­tală pe un perete concentrează energiile acesteia în producerea unor lăstari laterali de-a lungul acestei tulpini, aceştia la rândul lor urmând să crească pe verticală mai viguros, pentru a produce mai multe flori şi fructe. Arbuşti care se pretează la acest procedeu sunt Cotoneaster horizon-talis (bârcoace), forsythia, iasomia (Jas-minum ojficinale), Magnolia grandiflora (magnolia), pyracantha, solanum, taulă (spiraea), călină roşie (tamarix), glicină (wistaria).

Plantele cu o tulpină, ca de exemplu ceanothus sau chaenomeles, trebuie scurtate puternic atunci când sunt

Tundeţi arbuştii crescuţi pe perete, ca

plantate pentru prima dată, pentru a în­curaja producerea de ramuri. Apoi, alegeţi patru sau cinci tulpini puternice pentru a forma un cadru de ramuri aerisit, care să crească pe perete. Tăiaţi toţi lăstarii care cresc spre exterior sau spre interior până la unul sau doi muguri, pentru a stimula creşterea în lateral a ramurilor.

O dată ce forma lui s-a echilibrat, scur­taţi toţi lăstarii care au ajuns la limita spaţiului care le-a fost acordat.

ARBUSTI IN GHIVECE

Necesităţile referitoare la tuns ale arbuştilor crescuţi în ghivece diferă puţin de ale celor crescuţi în pământ, în grădini, dar dacă dorim ca arbustul să producă funze şi flori din abundenţă, trebuie să fim atenţi la hrănirea şi udarea lui. Acest lucru este important dacă arbustul respectiv trebuie tuns anual pentru a i se păstra forma. E posibil să fie necesară, de asemenea, tunderea rădăcinilor atunci când replantaţi un arbust în alt ghiveci, mai ales dacă ghiveciul nou nu va fi unul mai mare. Cel mai bine este să efectuaţi această operaţiune primăvara.

MÂNUIREA ARBUŞTILOR PLANTAŢI ÎN GHIVECE MARI

Există mai multe aspecte de care trebuie să ţineţi seama atunci când aveţi de-a face cu ghivece şi arbuşti mari.

■ Poziţionarea ghiveciului. Dacă replantaţi un arbust într-un ghiveci greu, de exemplu o urnă mare de lut ars sau un ghiveci de beton, puneţi ghiveciul în locul şi poziţia finală înainte să începeţi să îl umpleţi cu pământ şi să plantaţi arbustul în el. Altfel, s-ar putea ca, în cele din urmă, ghiveciul să fie prea greu pentru a mai fi mişcat din loc.

■ Plantarea. înainte de a replanta un arbust mare, udaţi-1 din abundenţă şi tundeţi-1 uşor, pentru a-i da o formă cât mai echilibrată. Afânaţi pă mântui şi, dacă se poate, ţineţi întotdeauna arbustul de o tulpină cât mai groasă.

■ Evitarea deteriorării plantei. Nu ţineţi niciodată arbustul de ramurile sau lăstarii mai tineri sau de frunze atunci când îl replantaţi dintr-un ghiveci în altul, deoarece este posibil să cauzaţi plantei pagube de pe urma cărora să nu se mai poată reface. ■ Udarea plantei. Nu lăsaţi niciodată ca pământul dintr-un ghiveci să se usuce complet.