PLANTE DE APARTAMENT

Din când în când, aproape toate plantele de apartament vor avea ne­voie de tuns, într-o măsură mai mare sau mai mică, şi de cele mai multe ori motivul este că au crescut prea mult pentru spaţiul care le-a fost destinat. Dacă planta şi-a pierdut forma sau a devenit dezordonată, o puteţi tunde folosind un foarfece de tuns bine ascuţit. Faceţi orice tăietu­ră întotdeauna deasupra unui lăstar viguros sau a unui mugure bine dez­voltat. Cu cât scurtaţi mai puternic, cu atât se vor forma mai mulţi lăstari.

ClUPIREA VÂRFURILOR

Pentru ca o plantă să renunţe la tendinţa ei naturală de a produce lăstari lungi şi pentru a stimula crearea unei plante compacte, asemănătoare unui tufiş bogat, trebuie să folosiţi o anumită tehnică de tundere, cunoscute sub numele de ciupire Căutaţi punctul de unde lăstarii pornesc, de lângă o frunză, şi apoi îndepărtaţi-i, tăindu-i sau ciupindu-i din acel punct. Aceasta va stimula producerea unor lăs­tari din muguri situaţi mai jos pe plantă, şi dacă aceştia sunt trataţi în acelaşi mod când au crescut destul de mult, rezultatul va fi o plantă mai compactă, mai bogată. Majoritatea plantelor de apartament răspund pozitiv la acest tip de tundere, mai ales pilea, zebrina, tradescantia, coleus.

Limitarea creşterii plantelor

Când unele plante agăţătoare sau plante de interior înalte ameninţă să ajungă până la tavan, a venit momentul să acţionaţi, dacă nu doriţi să aveţi un soi de baldachin verde deasupra capului. Puteţi încerca să îndepărtaţi lăstarii principali, dar această operaţiune poate fi tăcută numai de două ori, altfel partea inferioară a tulpinii va deveni lemnoasă şi lipsită de frunze.

■ Tundere drastică. Scurtarea puternică este cea mai bună variantă în cazul unei plante care a crescut prea mult, deci scurtaţi planta până la un mugure

PLANTE DECORATIVE

Folosite deseori în grădini pentru a crea un punct focal, fucsia şi ierburile ornamentale sunt două dintre cele mai obişnuite plante de decor. Fucsiile pot fi crescute ca având formă naturală, în formă de piramidă sau de evantai, în vreme ce forma arhitecturală a ierburilor şi a bambusului produce un efect deosebit.

Fucsia

Căutaţi un butaş care are trei frunze la o ramificaţie, în loc de două. Acestea vor produce trei lăstari şi astfel vor forma o parte superioară mai bogată, cu un număr mai mare de flori. Plantaţi butaşul într-un ghiveci de 8 cm şi legaţi tulpina de un par. Pe măsură ce creşte, continuaţi să legaţi tulpina de par, pentru ca aceasta să crească drept. De la axilele frunzelor se vor dezvolta lăstari laterali; pe aceştia îndepărtaţi-i, dar nu îndepărtaţi nici o frunză. Planta trebuie să crească la început fără prea multe restricţii, deci replantaţi-o într-un ghiveci mai mare. Ghiveciul ultim ar trebui să aibă aproximativ 23 cm adâncime. Atunci când planta are o înălţime de 30-90 cm ciupiţi vârful tulpinii principale.

Ierburi ornamentale

Majoritatea ierburilor ornamentale răspund bine la scurtarea puternică din timpul primăverii, când ar trebui să tăiaţi mănunchiul cu ajutorul unui foarfece mare aproape până la nivelul solului. Aceasta va stimula planta să producă creşteri noi chiar de la bază. Mai târziu, tundeţi părţile decolorate şi florile uscate, imediat ce le observaţi.

■ Iarba de pampas (Cortaderia se/Ioa­na). Aceasta este o iarbă care formează grămăjoare şi care este crescută pentru florile ei spectaculoase, asemănătoare cu

Bambus de grădină

Multe tipuri de bambus sunt potrivite pentru a fi crescute în grădină. Printre acestea se numără şi Chusquea culeou. Răriţi tulpinile mai vechi în fiecare primăvară, pentru a lăsa liber centrul mănunchiului de tulpini. în cazul altor varietăţi de bambus, primăvara, înde­părtaţi complet tulpinile care sunt rupte, deteriorate de ger sau decolorate.

■ Tehnica de tundere. Folosiţi un foarfece cu mânere lungi şi purtaţi întotdeauna mănuşi de protecţie atunci când tundeţi plantele de bambus.

■ Stimularea noii creşteri. în cazul speciilor de bambus care sunt crescute pentru tulpinile colorate sau pentru frunzele pestriţe, ca de exemplu bambusul cu dungi albe (Arundinaria variegata), este o idee bună să scurtaţi ocazional tulpinile până la nivelul solului, pentru a stimula producerea de creşteri noi chiar de la baza plantei.

BONSAI DE INTERIOR

• Bonsaii care au petrecut lunile de iarnă în locuinţă, în cazul unor nivele fluctuante de lumină şi temperatură, vor produce deseori o abundenţă de ramuri noi, primăvara. Aşteptaţi trei sau patru săptămâni înainte să începeţi să-i tundeţi, pentru a da pomului ocazia să-şi întindă ramurile.

• Când un bonsai este adus din nou înăuntru la sfârşitul verii, nu fiţi tentaţi să tăiaţi ramurile care par a fi bolnă­vicioase, deoarece acesta e posibil să fie numai rezultatul schimbării condiţiilor de lumină şi temperatură. Pomul are nevoie să se reaclima-tizeze cu aceste condiţii diferite. Ramurile sănătoase, dar nedorite vor putea fi îndepărtate atunci dacă este nevoie.

Tunderea obişnuită

Pomii bonsai trebuie tunşi vara. Atunci când tundeţi un bonsai, ca şi în cazul altor plante, tăieturile trebuie să fie cât mai exacte cu putinţă, având grijă să nu lăsaţi cioturi. Unghiul tăieturii trebuie să permită scurgerea apei, altfel se poate ajunge la uscarea, putrezirea sau îmbolnăvirea pomului.

Modul cel mai natural de a modela un pom este de a tunde până la un mugure orientat spre direcţia în care aţi dori să crească ramura nouă. Tăind până la acest mugure, se va forţa creşterea în această direcţie. în timpul verii, creşterea bonsa­iului va încetini, şi pomul va avea nevoie de mai puţin tuns; nu mai tundeţi spre sfârşitul verii.

■ Tunderea coniferelor. Coniferelor, ca de exemplu ienuperii (Juniperus), trebuie să le fie ciupiţi aproape zilnic lăstarii care se dezvoltă, pentru a menţine un aspect compact.

■ Tunderea pomilor cu frunze

căzătoare. Pomilor ca arţarul (Acer) trebuie să li se îndepărteze sau să li se scurteze lăstarii pe tot parcursul sezonului de creştere.

BONSAI

Tehnica japoneză a bonsaiului implică crearea unor versiuni miniaturale ale unor copaci, ca de exemplu molid, arţar, sau pin, în ghivece mici. Rădăcinile sunt scurtate puternic şi limitate, iar tulpinile principale sunt tunse şi crescute în forma dorită, utilizându-se cabluri de sârmă şi sfori. Un bonsai reuşit trebuie să arate cât de natural posibil. Pentru a obţine modul de creştere pitic, ghiveciul trebuie să aibă mărimea potrivită, ramurile şi rădăcinile trebuie tunse în mod regulat, iar mugurii şi lăstarii trebuie ciupiţi.

Modelarea formei

Pentru crearea fonnei de bază, va trebui să tundeţi toate ramurile care nu sunt necesare. După ce forma dorită a fost obţinută, îndepărtaţi lăstarii noi în timp util, nu numai pentru a menţine mărimea şi forma copacului, ci şi pentru a stimula creşterea în partea inferioară a plantei. Dacă lăstarii noi sunt tăiaţi în mod regulat, coroana copacului va fi mult mai compactă şi densă.

INGRIJIREA ARBORILOR

înainte de a tunde drastic un arbore, asiguraţi-vă că el nu este subiectul unor legi locale sau naţionale legate de conservarea speciilor. Dacă face parte dintr-o astfel de specie, aveţi nevoie de un permis special pentru a tăia chiar şi o singură ramură. Aceasta vi se va acorda fără dificultate dacă arborele sau ramurile lui sunt un pericol pentru viaţa sau proprietatea cuiva. Dacă operaţiunea de tăiere poate afecta cabluri suspendate sau subterane, trebuie anunţată şi compania căreia acestea îi aparţin şi, în acest caz, tăierea trebuie făcută de către o persoană autorizată.

Conifere

Coniferele mature nu prea trebuie tunse, dar există nişte sarcini de rutină pe care trebuie să le îndepliniţi, dacă doriţi ca ele să fie în cea mai bună formă.

■ Ramuri piezişe. Coniferele sunt apre­ciate de cele mai multe ori pentru forma lor bine determinată şi liniile lor armoni­oase, echilibrate, deci în cazul lor este de­ranjant când unele ramuri ies din această formă din cauza zăpezii care s-a pus pe ele sau doar a greutăţii altor ramuri care se sprijină pe ele. Pentru a recâştiga for­ma armonioasă a arborelui, legaţi ramura deviantă de trunchi cu ajutorul unei sfori fine.

■ Petele de frunze moarte. Petele de cu­loare maronie, formate din frunze moar­te, pot fi tăiate folosind foarfecele de tuns; petele mai extinse necesită puţină ingeniozitate, mai ales dacă strică pro­filul şi forma unui conifer. La conifere, lăstarii noi nu apar pe lemnul vechi. După ce aţi îndepărtat complet petele uscate, acoperiţi golul rămas cu ajutorul unor ramuri vecine, îndoindu-le peste spaţiul gol şi legându-le de un par fixat pe trunchi. Lăstarii noi de pe aceste ramuri ar trebui să acopere în curând acel spaţiu gol.

Atenţie

Dacă doriţi să îndepărtaţi ramuri ale unui arbust sau pom care aparţine altcuiva, dar se întinde peste proprie­tatea dvs., aveţi dreptul să faceţi acest lucru. Puteţi însă să îndepărtaţi dintr-o ramură numai partea care trece pe proprietatea dvs. Este înţelept şi politicos în acelaşi timp să vă informaţi vecinul cu privire la intenţiile dvs. înainte să începeţi să tăiaţi şi tot atunci puteţi să hotărâţi ce să faceţi cu ramurile tăiate.

IDin când în când, e posibil să apară pete maronii pe coniferele dumneavoastră. Aceste părţi trebuie îndepărtate. Dacă pata maronie este mică, tăiaţi părţile uscate cu foarfece de tuns.

2Dacă după îndepărtarea lor va ră­mâne un spaţiu gol care strică forma armonioasă a coniferului, amelioraţi forma, îndoind lăstari

TUNDEREA PENTRU FORMA

Toamna, îndepărtaţi ramurile care se încalecă sau se freacă unele de altele. • îndepărtaţi apoi ramurile uscate sau slabe, sau care cresc în direcţie greşită. • Scurtaţi uşor ramurile rămase, pentru a obţine o formă echilibrată.

Lăstari nedoriti

Atunci când un altoi a fost prins pe port-altoi - ca de exemplu în cazul unor varie­tăţi de cireş (Primus Avium), măr pădureţ (Mahis silvestris), liliac (Syringa) şi altele -e posibil să apară drajoni la baza plantei, îndepărtaţi drajonii, precum şi lăstarii lacomi imediat ce îi observaţi.

„Mătura vrăjitoarei" este o boală ce determină apariţia unei diformităţi, care face ca unii pomi să dezvolte mănun­chiuri de lăstari piperniciţi. Mestecenii, cireşii, carpenii şi prunii sunt plante afec­tate de această problemă. Deşi nu aduc pagube arborelui, aceste mănunchiuri de rămurele sunt inestetice în cazul arborilor ornamentali şi pot să ducă la producerea unui număr redus de fructe. Ele pot fi îndepărtate iarna, când pomul este în stare latentă, tăind ramurile afectate la 15 cm sub această diformitate.

Tăierea în scaun

Salcie

Aceste sălcii (Salix) au fost tăiate în scaun pentru a opri creşterea pe verticală şi a crea un mănunchi compact de ramuri şi frunziş.

Tehnica cunoscută sub numele de tăiere [1]' în scaun este folosită pentru a limita creşterea pe înălţime a unui pom care a crescut mai mult decât se doreşte. Este o formă de scurtare puternică şi se potri­veşte numai unui număr redus de tipuri de arbori, fiind realizată mai ales pe tei (Tilia) şi sălcii (Salix). Toate ramurile copacului sunt tunse până la trunchi la fiecare câţiva ani (vezi stânga, jos).

Tunderea rădăcinilor

Tunderea rădăcinilor unui copac încura­jează creşterea unor rădăcini noi, permi­ţând plantei să se dezvolte mai rapid, şi acest procedeu se realizează înainte de plantarea pomilor, arbuştilor şi trandafiri­lor cu rădăcini libere (scoase din pământ). Cel mai bine este să faceţi acest lucru în timpul unor zile mai calde, toamna sau iarna. Scurtaţi rădăcinile lungi şi încur­cate, pentru a uşura plantarea arborelui, şi îndepărtaţi rădăcinile uscate, bolnave, deteriorate sau care se freacă unele de altele, lăsând numai rădăcini sănătoase, distribuite egal în toate părţile.

Rădăcinile arbuştilor şi arborilor care cresc repede pot fi tunse şi în locul unde sunt plantate. Rădăcinile subţiri, fibroase, cu ajutorul cărora se hrăneşte planta, trebuie deranjate cât mai puţin cu putinţa. Atenţia trebuie să se îndrepte spre rădă­cinile mai groase, de susţinere. Dacă ar­borele este mare, desfăşuraţi această ope­raţiune în două etape: jumătate într-o iar­nă, cealaltă jumătate în iarna următoare.

Săpaţi cam la 1 m de trunchiul copacu­lui un şanţ cu o adâncime de cea 45 cm Şi lăţimea de 30 cm. îndepărtaţi cu grijă pământul din şanţ astfel încât să se vadă rădăcinile. Tăiaţi rădăcinile groase, de fixare, cu un firez. Apoi, puneţi la loc pământul şi apăsaţi-1 ca să redevină o masă compactă. Legaţi de un par

---

[1] Pentru a opri creşterea în înălţime a unui copac şi a permite accesul luminii spre centru, tăiaţi trunchiul la înălţimea finală dorită.

TUNDEREA ARBORILOR

In cea mai mare parte, arborii nu au nevoie de tundere foarte intensă ceea ce este un lucru bun, pentru că sunt poate plantele cel mai greu de tuns. Specimenele de mărimi considerabile trebuie lăsate în grija unui profesionist. Folosiţi întotdeauna serviciile unei persoane acreditate - o persoană care are pregătirea şi experienţa necesare. Dumneavoastră puteţi însă să vă ocupaţi de ramurile moarte sau bolnave la care ajungeţi de pe sol şi puteţi tunde lăstarii sau ramurile care strică forma pomului.

când să tundeţi

Este recomandat să tundeţi pomii care cresc mari atâta timp cât sunt încă foarte tineri. Tundeţi arborii cu frunze căzătoare în timpul sezonului rece, în perioada de latenţă, când nu au frunze - în această perioadă, forma reală a arborelui va fi vizibilă şi tunderea mai puţin stresantă pentru copac. Pentru conifere, sezonul ideal pentru tuns este primăvara. Aştep­taţi până la sfârşitul primăverii înainte să îndepărtaţi ramurile deteriorate de ger, deoarece, când vremea se încălzeşte, e posibil să reînceapă creşterea.

Obiectivul principal al tunderii unui arbore este obţinerea unei forme sime­trice şi naturale. Pentru aceasta, s-ar putea să trebuiască să îndepărtaţi unele ramuri şi să scurtaţi altele.

Îndepărtarea ramurilor

De multe ori, pomii sunt plantaţi în locuri necorespunzătoare, de obicei acolo unde nu există destul spaţiu pentru ei pe măsură ce cresc. Astfel, este posibil să trebuiască să îndepărtaţi unele ramuri. Tunderea şi îndepărtarea unor ramuri poate deveni necesară şi atunci când un copac începe să îmbătrânească sau pentru a-i îmbunătăţi forma. îndepărtaţi întotdeauna ramurile cu tăieturi curate, precise: cu cât mai curată este tăietura, cu atât mai mic este riscul îmbolnăvirii copacului. Nu tăiaţi ramura exact la nivelul unde ea se îmbină cu trun­chiul. Pe trunchi veţi observa o umflătură circulară acolo unde ramura întâlneşte trunchiul, umflătură numită „inel", şi orice tăietură trebuie făcută imediat după acest inel (vezi mai jos).

TUNDEREA GARDULUI VIU

Fie că au formă geometrică sau neregulată, frunze căzătoare sau vi nic verzi, produc flori sau nu, sunt înalte sau pitice, posibilităţile aproape nelimitate atunci când vine vorba de alegerea unei plante pentru un gard viu. Un aspect important ce trebuie luat în considerare este cantitatea de timp şi efortul de care va avea nevoie planta respectivă.

Care sunt opţiunile

De cât de multă atenţie are nevoie un gard viu depinde de tipul de plantă. Plan­tele cu frunze mici pot fi tunse cu o pere­che de foarfece mai mari sau un aparat electric pentru tăierea gardurilor vii (pur­taţi întotdeauna ochelari de protecţie), dar în cazul plantelor cu frunze mari folosiţi mai bine un foarfece de tuns, pentru a nu lăsa frunze tăiate. încurajaţi îmbogăţirea frunzişului gardului viu prin tunderea lui de trei sau patru ori pe an. Plantele care cresc repede, ca de exemplu măceşul (Crataegus), lemnul câinesc (Ligustrum) sau caprifoiul (Lonicera nitida) necesită tundere regulată pe tot parcursul lunilor mai calde ale anului, pentru a-şi păstra forma. Dacă plantaţi Cupressocyparis

leylandii, aveţi grijă să o menţineţi sub control. Thuja p/icala are un frunziş similar, dar creşte mult mai încet.

Plante ca cimişirul (Buxus), carpenul (Carpinus), escallonia, fagul (Fagus), Chamaecypahs lawsoniana, bârcoacele (Cotoneaster simonsii), laurul (Ilex) sau tisa (Taxus) trebuie tunse o dată pe timpul verii şi încă o dată la începutul toamnei. Dacă aveţi timp numai o dată pe an să vă tundeţi gardul viu, plantaţi Aucuba japo-nica, dracilă (Berberii darwinii) sau dafin (Primus laurocerasus).

Garduri vii neregulate şi cu flori

Acestea pot să aibă o formă mult mai puţin strictă decât stilul precis al unui gard viu regulat, dar şi ele trebuie tunse pentru a îndepărta lemnul bătrân sau bolnav şi pentru a le păstra în perimetrul care le-a fost alocat. Momentul ales pentru tundere este mai important în cazul lor, deoarece nu aţi dori să tăiaţi lăstari pe care cresc muguri florali. Tundeţi plantele care produc flori pe lăstarii sezonului curent, la sfârşitul iernii sau foarte devreme primăvara, iar acele plante care fac flori pe lemnul de anul trecut trebuie tunse imediat după perioada

de înflorire. Gardurile vii apreciate pentru explozia de fructe trebuie tunse iarna, de exemplu în cazul arbuştilor de bârcoace, sau la sfârşitul primăverii sau începutul verii, în cazul arbustului pyracantha.

ARBUSTI PE PERETE

Creşterea unui arbust pe un perete sau pe un alt suport nu numai că îl face vizibil în toată frumuseţea lui, dar de multe ori acest procedeu poate îmbunătăţi productivitatea lor în ceea ce priveşte fructele sau florile. Este, de asemenea, un mijloc excelent de a „da viaţă" unei părţi mai banale a unei construcţii.

Realizarea unui cadru

Creşterea tulpinii unei plante pe orizon­tală pe un perete concentrează energiile acesteia în producerea unor lăstari laterali de-a lungul acestei tulpini, aceştia la rândul lor urmând să crească pe verticală mai viguros, pentru a produce mai multe flori şi fructe. Arbuşti care se pretează la acest procedeu sunt Cotoneaster horizon-talis (bârcoace), forsythia, iasomia (Jas-minum ojficinale), Magnolia grandiflora (magnolia), pyracantha, solanum, taulă (spiraea), călină roşie (tamarix), glicină (wistaria).

Plantele cu o tulpină, ca de exemplu ceanothus sau chaenomeles, trebuie scurtate puternic atunci când sunt

Tundeţi arbuştii crescuţi pe perete, ca

plantate pentru prima dată, pentru a în­curaja producerea de ramuri. Apoi, alegeţi patru sau cinci tulpini puternice pentru a forma un cadru de ramuri aerisit, care să crească pe perete. Tăiaţi toţi lăstarii care cresc spre exterior sau spre interior până la unul sau doi muguri, pentru a stimula creşterea în lateral a ramurilor.

O dată ce forma lui s-a echilibrat, scur­taţi toţi lăstarii care au ajuns la limita spaţiului care le-a fost acordat.

ARBUSTI IN GHIVECE

Necesităţile referitoare la tuns ale arbuştilor crescuţi în ghivece diferă puţin de ale celor crescuţi în pământ, în grădini, dar dacă dorim ca arbustul să producă funze şi flori din abundenţă, trebuie să fim atenţi la hrănirea şi udarea lui. Acest lucru este important dacă arbustul respectiv trebuie tuns anual pentru a i se păstra forma. E posibil să fie necesară, de asemenea, tunderea rădăcinilor atunci când replantaţi un arbust în alt ghiveci, mai ales dacă ghiveciul nou nu va fi unul mai mare. Cel mai bine este să efectuaţi această operaţiune primăvara.

MÂNUIREA ARBUŞTILOR PLANTAŢI ÎN GHIVECE MARI

Există mai multe aspecte de care trebuie să ţineţi seama atunci când aveţi de-a face cu ghivece şi arbuşti mari.

■ Poziţionarea ghiveciului. Dacă replantaţi un arbust într-un ghiveci greu, de exemplu o urnă mare de lut ars sau un ghiveci de beton, puneţi ghiveciul în locul şi poziţia finală înainte să începeţi să îl umpleţi cu pământ şi să plantaţi arbustul în el. Altfel, s-ar putea ca, în cele din urmă, ghiveciul să fie prea greu pentru a mai fi mişcat din loc.

■ Plantarea. înainte de a replanta un arbust mare, udaţi-1 din abundenţă şi tundeţi-1 uşor, pentru a-i da o formă cât mai echilibrată. Afânaţi pă mântui şi, dacă se poate, ţineţi întotdeauna arbustul de o tulpină cât mai groasă.

■ Evitarea deteriorării plantei. Nu ţineţi niciodată arbustul de ramurile sau lăstarii mai tineri sau de frunze atunci când îl replantaţi dintr-un ghiveci în altul, deoarece este posibil să cauzaţi plantei pagube de pe urma cărora să nu se mai poată reface. ■ Udarea plantei. Nu lăsaţi niciodată ca pământul dintr-un ghiveci să se usuce complet.

REINTINERIREA

Atunci când aveţi în faţă un arbust matur care fie a devenit foarte des, producând o mulţime de lăstari firavi, lipsiţi de flori, fie a devenit foarte rar şi dezordonat, trebuie să recurgeţi la măsuri drastice.

Va trebui să fiţi nemiloşi când veţi avea foarfecele în mână, tăind arbustul până la 30 cm de la nivelul solului. Faceţi această operaţie primăvara, după ce s-a instalat vremea mai caldă, şi, după tundere, udaţi planta cu gene­rozitate şi aplicaţi un strat de îngrăşă­mânt potrivit.

Cu puţin noroc, planta se va bucura de o nouă şansă la viaţă, producând lăstari noi, puternici, care în anii urmă­tori pot fi tunşi în aşa fel încât arbustul să fie din nou atractiv.

ARBUSTI VESNIC VERZI

Următoarele plante sunt arbuşti cu frunze veşnic verzi, care e posibil să necesite un tuns de întreţinere Primăvara:

Momentul cel mai potrivit pentru tunde­rea arbuştilor veşnic verzi pentru a obţine un frunziş bogat este mijlocul primăverii, când vremea începe să se încălzească. Rareori e nevoie de mai mult decât înde­părtarea părţilor uscate. Pe măsură ce de­vin maturi, ei pot deveni prea mari sau goi în jurul bazei. în acest caz, ei vor necesita o scurtare puternică primăvara, păstrându-se însă lăstarii tineri de la bază. Acest lucru duce la obţinerea unei forme mai compacte, de tufiş.

Varietatea pernettya, elaeagnus, escal-lonia (după perioada de înflorire), gar-rya, Helianthemum (iarba-osului) (după încheierea perioadei de înflorire), llex (laur; arbustul va răspunde scurtării puternice, dacă e necesar), olearia, Phlomis fruticosa (solovârfiţă), perovs-kia, photinia, pieris (îndepărtaţi lăstarii deterioraţi de îngheţ şi culegeţi florile ofilite), Ulex (după perioada de înflorire.

Arbuşti veşnic verzi crescuţi pentru flori

în cazul acestor arbuşti, amânaţi tunsul până după perioada de înflorire. Culegeţi florile ofilite şi scurtaţi lăstarii prea lungi la începutul toamnei. După ce pericolul îngheţului a trecut, scurtaţi puternic plantele care au crescut prea mult, dar aveţi grijă să nu tăiaţi lemnul mai vechi. Ar fi o idee bună ca după tuns să puneţi în jurul fiecărei plante un strat de 5 cm de amestec de sol cu îngrăşământ natural şi o mână de frunze putrede sau paie.

Spre deosebire de majoritatea arbuştilor veşnic verzi, rozmarinul poate fi scurtat puternic, lăsând o ramură joasă dacă planta creşte prea mult. Faceţi acest lucru după înflorire şi în curând vor apărea lăstari noi, crescând din lemnul vechi.

Tunderea regulată a arbuştilor cu frunze de culoare gri, ca de exemplu Santolina chamaecyparissus, împiedică pierderea formei plantei. Tundeţi acest arbust primăvara, când începe un nou ciclu de creştere. Tulpinile moarte care au trecut prin iarnă vor proteja mugurii noi de îngheţ şi de frig. Tăiaţi planta aproape de bază, unde se pot vedea lăstarii noi. Aceştia vor creşte în curând.

CATEGORII DE ARBUSTI

Este vital să ştim când va înflori un anumit arbust, pentru că tunderea unuia care înfloreşte într-o perioadă nepotrivită poate însemna apariţia unui număr redus de flori în sezonul următor. Din punctul de vedere al nevoilor de tuns, arbuştii se împart în şase categorii: arbuştii care înfloresc devreme; arbuştii care înfloresc târziu; arbuşti veşnic verzi, crescuţi pentru frunziş; arbuşti veşnic verzi, crescuţi pentru flori; arbuşti cu lăstari viu coloraţi; şi arbuşti cu frunze de mărime mică.

Arbuştii care înfloresc devreme

Arbuştii, ca de exemplu forsythia şi Ribes, produc mugurii florali pe ceea ce se numeşte „lemn vechi", adică acele ramuri/tulpini care au crescut anul trecut. Aceşti arbuşti trebuie tunşi imediat ce s-a încheiat perioada de înflorire, pentru a încuraja producerea de flori cât mai mult în anul următor. în general, ei au rareori nevoie de mai mult decât un tuns temei­nic pentru a-i pune în ordine.

îndepărtaţi unele dintre ramurile flori-fere mai vechi, care au scoarţă mai dură de culoare maro sau gri, şi ramurile pe care nu vedeţi muguri vegetativi. Răriţi ramurile sau lăstarii care sunt prea înghe­suiţi, care se împletesc cu altele, dar

Tunderea plantei de Forsythia

încercaţi să păstraţi cât mai mulţi dintre lăstarii noi,

flexibili şi verzi, pentru că pe aceştia se vor dezvolta florile de anul viitor.

Unii dintre aceşti arbuşti lemnoşi pot fi dezordonaţi sau lipsiţi de o fonnă bine definită la maturitate. Pe aceştia puteţi să-i scurtaţi puternic, îndepărtând părţile uscate, precum şi tăind aproape de nivelul solului tulpinile mai mari şi mai bătrâne (vezi mai jos). în acelaşi timp, tundeţi tulpinile mai tinere care produc flori până la jumătate din lungimea lor iniţială,

_a Mătura. Matricea (Cytisus scoparius) _şi hibrizii ca Cytisus x praecox îşi vor pierde forma dacă nu se tund în fiecare an. D^L1P^{ă ce} P'anta a înflorit, scurtaţi-o cu _un foarfece obişnuit pentru a îndepărta lăstarii floriferi, făcând tăietura aproape de tulpinile principale. Evitaţi să tăiaţi lemnul vechi, deoarece e posibil ca aceasta să duca la distrugerea plantei.

■ Excepţii de la regulă. Arbuştii care cresc la înălţimi mari, ca de exemplu liliacul (Syringa) şi vibumum, trebuie răriţi la fiecare trei sau patru ani, îndepărtând ramurile bătrâne, uscate sau bolnave şi scurtând altele, pentru ca plan­ta să-şi menţină forma, în cazul arbuştilor care produc fructe, ca de exemplu coto-neaster, scurtaţi uşor ramurile florifere, lăsând ca florile să se transforme în fructe (bace).

Arbuşti care înfloresc târziu

Aceşti arbuşti produc flori pe ceea ce se cheamă „lăstarii din sezonul curent", adică pe lăstari care au crescut mai devreme, în acelaşi an. Aceşti arbuşti trebuie scurtaţi puternic atunci când vremea se încălzeşte puţin la începutul primăverii, lăsând noilor lăstari timp suficient pentru a-şi dezvolta mugurii florali.

Tăiaţi toţi lăstarii floriferi ai sezonului trecut până la doi sau patru muguri distanţă de lemnul vechi. în acelaşi timp, tăiaţi o parte din ramurile mai vechi, pentru a evita ca planta să devină prea deasă. Acest lucru va încuraja producerea de lăstari noi, care vor produce flori Ia sfârşitul verii. Dacă nu sunt tunşi, aceşti arbuşti au tendinţa să dezvolte o reţea de rămurele, producând în acelaşi timp flori din ce în ce mai puţine şi mai mici.

După ce aţi tuns aceşti arbuşti care înfloresc târziu, este o idee bună să puneţi în jurul fiecărei plante un strat de 5 cm de

îngrăşământ natural şi o mână de îngrăşământ obişnuit.

■ Buddleia. Buddleia davidii creşte viguros şi ramurile lui arcuite pot fi tăiate chiar mai mult decât ale altor arbuşti. Tăiaţi lăstarii la lungimi diferite, pentru

a încuraja apariţia florilor la înălţimi diferite.

■ Hydrongea (hortensia). Aceşti arbuşti pot fi divizaţi în trei grupe din punctul de vedere al necesităţii de tundere. Varietăţile la care florile apar pe lăstarii sezonului curent, ca de exemplu H. pani-cirfata, trebuie să fie scurtate puternic, până la obţinerea unui cadru de ramuri aproape de nivelul solului. Tăiaţi ramurile crescute în sezonul trecut până la unul sau doi muguri distanţă de lemnul vechi. Această scurtare puternică va stimula apariţia unor flori de dimensiuni mai mari.