ARBUSTI VESNIC VERZI

Următoarele plante sunt arbuşti cu frunze veşnic verzi, care e posibil să necesite un tuns de întreţinere Primăvara:

Momentul cel mai potrivit pentru tunde­rea arbuştilor veşnic verzi pentru a obţine un frunziş bogat este mijlocul primăverii, când vremea începe să se încălzească. Rareori e nevoie de mai mult decât înde­părtarea părţilor uscate. Pe măsură ce de­vin maturi, ei pot deveni prea mari sau goi în jurul bazei. în acest caz, ei vor necesita o scurtare puternică primăvara, păstrându-se însă lăstarii tineri de la bază. Acest lucru duce la obţinerea unei forme mai compacte, de tufiş.

Varietatea pernettya, elaeagnus, escal-lonia (după perioada de înflorire), gar-rya, Helianthemum (iarba-osului) (după încheierea perioadei de înflorire), llex (laur; arbustul va răspunde scurtării puternice, dacă e necesar), olearia, Phlomis fruticosa (solovârfiţă), perovs-kia, photinia, pieris (îndepărtaţi lăstarii deterioraţi de îngheţ şi culegeţi florile ofilite), Ulex (după perioada de înflorire.

Arbuşti veşnic verzi crescuţi pentru flori

în cazul acestor arbuşti, amânaţi tunsul până după perioada de înflorire. Culegeţi florile ofilite şi scurtaţi lăstarii prea lungi la începutul toamnei. După ce pericolul îngheţului a trecut, scurtaţi puternic plantele care au crescut prea mult, dar aveţi grijă să nu tăiaţi lemnul mai vechi. Ar fi o idee bună ca după tuns să puneţi în jurul fiecărei plante un strat de 5 cm de amestec de sol cu îngrăşământ natural şi o mână de frunze putrede sau paie.

Spre deosebire de majoritatea arbuştilor veşnic verzi, rozmarinul poate fi scurtat puternic, lăsând o ramură joasă dacă planta creşte prea mult. Faceţi acest lucru după înflorire şi în curând vor apărea lăstari noi, crescând din lemnul vechi.

Tunderea regulată a arbuştilor cu frunze de culoare gri, ca de exemplu Santolina chamaecyparissus, împiedică pierderea formei plantei. Tundeţi acest arbust primăvara, când începe un nou ciclu de creştere. Tulpinile moarte care au trecut prin iarnă vor proteja mugurii noi de îngheţ şi de frig. Tăiaţi planta aproape de bază, unde se pot vedea lăstarii noi. Aceştia vor creşte în curând.

CATEGORII DE ARBUSTI

Este vital să ştim când va înflori un anumit arbust, pentru că tunderea unuia care înfloreşte într-o perioadă nepotrivită poate însemna apariţia unui număr redus de flori în sezonul următor. Din punctul de vedere al nevoilor de tuns, arbuştii se împart în şase categorii: arbuştii care înfloresc devreme; arbuştii care înfloresc târziu; arbuşti veşnic verzi, crescuţi pentru frunziş; arbuşti veşnic verzi, crescuţi pentru flori; arbuşti cu lăstari viu coloraţi; şi arbuşti cu frunze de mărime mică.

Arbuştii care înfloresc devreme

Arbuştii, ca de exemplu forsythia şi Ribes, produc mugurii florali pe ceea ce se numeşte „lemn vechi", adică acele ramuri/tulpini care au crescut anul trecut. Aceşti arbuşti trebuie tunşi imediat ce s-a încheiat perioada de înflorire, pentru a încuraja producerea de flori cât mai mult în anul următor. în general, ei au rareori nevoie de mai mult decât un tuns temei­nic pentru a-i pune în ordine.

îndepărtaţi unele dintre ramurile flori-fere mai vechi, care au scoarţă mai dură de culoare maro sau gri, şi ramurile pe care nu vedeţi muguri vegetativi. Răriţi ramurile sau lăstarii care sunt prea înghe­suiţi, care se împletesc cu altele, dar

Tunderea plantei de Forsythia

încercaţi să păstraţi cât mai mulţi dintre lăstarii noi,

flexibili şi verzi, pentru că pe aceştia se vor dezvolta florile de anul viitor.

Unii dintre aceşti arbuşti lemnoşi pot fi dezordonaţi sau lipsiţi de o fonnă bine definită la maturitate. Pe aceştia puteţi să-i scurtaţi puternic, îndepărtând părţile uscate, precum şi tăind aproape de nivelul solului tulpinile mai mari şi mai bătrâne (vezi mai jos). în acelaşi timp, tundeţi tulpinile mai tinere care produc flori până la jumătate din lungimea lor iniţială,

_a Mătura. Matricea (Cytisus scoparius) _şi hibrizii ca Cytisus x praecox îşi vor pierde forma dacă nu se tund în fiecare an. D^L1P^{ă ce} P'anta a înflorit, scurtaţi-o cu _un foarfece obişnuit pentru a îndepărta lăstarii floriferi, făcând tăietura aproape de tulpinile principale. Evitaţi să tăiaţi lemnul vechi, deoarece e posibil ca aceasta să duca la distrugerea plantei.

■ Excepţii de la regulă. Arbuştii care cresc la înălţimi mari, ca de exemplu liliacul (Syringa) şi vibumum, trebuie răriţi la fiecare trei sau patru ani, îndepărtând ramurile bătrâne, uscate sau bolnave şi scurtând altele, pentru ca plan­ta să-şi menţină forma, în cazul arbuştilor care produc fructe, ca de exemplu coto-neaster, scurtaţi uşor ramurile florifere, lăsând ca florile să se transforme în fructe (bace).

Arbuşti care înfloresc târziu

Aceşti arbuşti produc flori pe ceea ce se cheamă „lăstarii din sezonul curent", adică pe lăstari care au crescut mai devreme, în acelaşi an. Aceşti arbuşti trebuie scurtaţi puternic atunci când vremea se încălzeşte puţin la începutul primăverii, lăsând noilor lăstari timp suficient pentru a-şi dezvolta mugurii florali.

Tăiaţi toţi lăstarii floriferi ai sezonului trecut până la doi sau patru muguri distanţă de lemnul vechi. în acelaşi timp, tăiaţi o parte din ramurile mai vechi, pentru a evita ca planta să devină prea deasă. Acest lucru va încuraja producerea de lăstari noi, care vor produce flori Ia sfârşitul verii. Dacă nu sunt tunşi, aceşti arbuşti au tendinţa să dezvolte o reţea de rămurele, producând în acelaşi timp flori din ce în ce mai puţine şi mai mici.

După ce aţi tuns aceşti arbuşti care înfloresc târziu, este o idee bună să puneţi în jurul fiecărei plante un strat de 5 cm de

îngrăşământ natural şi o mână de îngrăşământ obişnuit.

■ Buddleia. Buddleia davidii creşte viguros şi ramurile lui arcuite pot fi tăiate chiar mai mult decât ale altor arbuşti. Tăiaţi lăstarii la lungimi diferite, pentru

a încuraja apariţia florilor la înălţimi diferite.

■ Hydrongea (hortensia). Aceşti arbuşti pot fi divizaţi în trei grupe din punctul de vedere al necesităţii de tundere. Varietăţile la care florile apar pe lăstarii sezonului curent, ca de exemplu H. pani-cirfata, trebuie să fie scurtate puternic, până la obţinerea unui cadru de ramuri aproape de nivelul solului. Tăiaţi ramurile crescute în sezonul trecut până la unul sau doi muguri distanţă de lemnul vechi. Această scurtare puternică va stimula apariţia unor flori de dimensiuni mai mari.

TUNDEREA ARBUSTILOR

In general, arbuştii ornamentali cresc şi înfloresc fără nici un ajutor şi majoritatea nu necesită tundere mai amănunţită decât îndepărtarea ramurilor bolnave sau uscate. In unele cazuri însă devine necesară folo­sirea foarfecelor de tuns — pentru a încuraja producerea unui număr mai mare de flori sau pentru a păstra forma sau mărimea plantei în anumite limite, pentru a controla înălţimea şi forma plantei sau desimea lăstarilor. Dacă sunt lăsaţi de capul lor, arbuştii cresc tot mai mult în înălţime şi în circumferinţă, iar florile vor apărea din ce în ce mai sus pe plantă, cu fiecare an.

■ Lăstari nedoriţi. îndepărtaţi toate ramurile bolnave sau uscate, ramurile care se freacă unele de altele şi toţi lăstarii slabi sau cei fusiformi. în funcţie de plantă, îndepărtaţi lăstarii care cresc de la nivelul solului, fie până la un mugure situat spre exterior, fie până când ajungeţi la lemnul verde, sănătos.

■ Tratarea rănilor rezultate în urma tunsului. în trecut, se recomanda ca toate tăieturile cu diametrul mai mare de 2,5 cm să fie tratate cu un fungicid, pentru a preveni pătrunderea unor agenţi patogeni în plantă. Această procedură însă nu mai e considerată necesară.

BERBERIS

îndepărtaţi ramurile vechi după ce planta a înflorit, primăvara. Tun­deţi gardurile vii după 'perioada de înflorire.

BUDDLEIA

Scurtaţi puternic B. Da-vidii la începutul primă­verii, până la 4 muguri de la bază. Scurtaţi lăstarii imediat după perioada de înflorire.

CALLUNA

Tăiaţi inflorescenţele în spic ofilite la începutul primăverii.

CAMELIE

Scurtaţi plantele matu­re dupa ce florile s-au ofilit.

CEANOTHUS

După perioada de înflo­rire, tundeţi varietăţile care înlloresc primăva­ra şi care au fost cres­cute pe un perete, până la 2 muguri de punctul până unde au crescut în sezonul anterior. Tundeţi varietăţile care nu cresc pe suport tot Primăvara. îndepărtând ramurile uscate ale Plantei Scurtaţi primă­vara până la 2-6 mu­guri varietăţile care în­floresc vara.

CHAENOMELES

^DuPă perioada de înflo-^nre. îndepărtaţi părţile «cate. scurtaţi şi răriţi 'astarii laterali.

CHOISYA

j^fPărtaţi _părţiie usca­te ale plantei şi, dacă e ne­cesar, tundeţi-o.

COTINUS

Tundeţi la începutul primă­verii, dacă doriţi ca planta să aibă un frunziş bogat.

COTONEASTER

Scurtaţi puternic arbuştii maturi primăvara.

CYTISUS

Tundeţi în fiecare an după înflorire pentru a „pune în ordine" planta.

ELAEAGNUS

Dacă e necesar, tundeţi pri­măvara, pentru a-i îmbună­tăţi forma.

ERICA

Tundeţi planta pentru a înde­părta florile ofilite şi pentru a păstra o formă echilibrată.

ESCALLONIA

Răriţi şi scurtaţi plantele crescute pe un perete.

FORSYTHIA

Dacă planta creşte pe un suport, îndepărtaţi lăstarii floriferi după ce florile s-au ofilit. Arbuştii care nu cresc pe nici un suport trebuie răriţi la fiecare 3-4 ani.

FUCSIE

îndepărtaţi lăstarii ofiliţi ai varietăţilor mici, primăvara.

GARRYA

Tundeţi după înflorire. IASOMIE

Scurtaţi puternic iasomia de iarnă după perioada de în­florire. Răriţi lăstarii iasomi­ei

de vară, după ce florile

s-au ofilit.

PHILADELPHUS

După înflorire, tăiaţi lăstarii floriferi vechi şi răriţi planta.

PIERIS

Tundeţi după înflorire, la sfârşitul primăverii.

RHODODENDRON

Reîntineriţi arbuştii maturi prin scurtare puternică pri­măvara; în rest, îndepărtaţi capetele cu flori ofilite.

RIBES

Arbuştilor maturi le face foarte bine o scurtare puternică primăvara.

SPIREA

După înflorire, îndepărtaţi lăstarii floriferi vechi ai varietăţilor care înfloresc primăvara.

WEIGELA

îndepărtaţi lăstarii prea lungi, după înflorire.

Arbuşti ornamentali

De orice tip ar fi arbustul, există câteva elemente importante de care trebuie să ţineţi cont când îl tundeţi.

■ Forma şi echilibrul. Scopul tunsului este modelarea unui arbust cu o formă simetrică, cu ramuri tinere şi puternice, care sunt la distanţă potrivită unele de altele, pentru a facilita pătrunderea luminii şi a aerului spre centrul plantei.

■ Tăieturi exacte. Folosiţi întotdeauna unelte bine ascuţite şi faceţi tăieturi exac­te, curate, fie în apropiere de un mugure sănătos, făcând o tăietură oblică, fie, dacă îndepărtaţi o ramură sau un lăstar lateral, la acelaşi nivel cu tulpina principală. Ramurile rupte sau tulpinile strivite tre­buie tăiate cu un cuţit foarte bine ascuţit.

ARBORI SI ARBUSTI

Pentru a ajunge la forma cea mai bună, arbuştii orna­mentali trebuie tunşi pe tot parcursul vieţii lor, şi acest capitol începe cu examinarea nevoilor de tundere a principalelor categorii de arbuşti: arbuştii care înfloresc devreme şi aceia care înfloresc târziu, arbuştii cu frunze veşnic verzi, cei cu tulpini viu colorate, cei cu frunze mici. Un ghid concis al celor mai cunoscuţi arbuşti vă dă, de asemenea, sfaturi depre când şi cum să îi tundeţi. Se va vorbi şi despre nevoile arbuştilor crescuţi în ghivece, precum şi despre gardurile vii.

Majoritatea pomilor au puţină nevoie de tuns după ce au ajuns la maturitate, dar tunderea lor în vederea obţinerii unei forme echilibrate în primii ani va pune bazele unui exemplar sănătos, cu o formă armonioasă. Printre subiectele discutate în acest capitol se află cele despre când să tundem, care este metoda cea mai sigură de îndepăr­tare a ramurilor, îndepărtarea ^drajonilor, tunderea rădăcinilor, tăierea ^{în Sc}aun, tunderea coniferelor şi altele.

TERMENI DE SPECIALITATE

Există un întreg vocabular pe care trebuie să-1 învăţaţi atunci când vi­ne vorba despre tuns. Majoritatea cuvintelor le cunoaşteţi din lim­bajul obişnuit. Folosiţi în mod regulat acest glosar pentru a vă reaminti sensul precis al unor cuvinte, pe măsură ce citiţi capitolele următoare.

MUGURI ALTERNATIVI

Muguri care cresc la înălţimi diferite, pe diferite părţi ale ramurii.

TĂIETURĂ OBLICĂ

Tăietura care se foloseşte în cazul ra­murilor cu muguri alternativi (comparaţi cu „tăietura dreaptă"). Tăietura oblică se face exact deasupra mugurelui.

INELUL UNEI RAMURI

Un inel de ţesut lemnos de la baza unei ramuri.

MUGURE

O umflătură de pe o ramură ce conţine o frunză sau o floare în stare de dezvoltare incipientă. Un mugure vegetativ va da naştere fie unei frunze, fie unui lăstar, în vreme ce un mugure floral va produce flori, care sunt urmate de apariţia fructelor.

CALUS

Este ţesutul protector (de acoperire) care se formează în locul unde s-a efectuat o tăietură de tuns.

COPCIRE

Tăierea regulată a arbuştilor sau pomilor aproape de nivelul solului, pentru a sti­mula creşterea unor lăstari noi, viguroşi.

CORDON

Metodă de tundere a unui pom (a unuia ornamental, sau, de cele mai multe ori, a unuia fructifer) în aşa fel încât să produ­că o singură

tulpină verticală, fără ramuri laterale de mărime mai mare.

ÎNDEPĂRTAREA FLORILOR OFILITE

După ce florile s-au ofilit, acestea trebuie îndepărtate de pe arbuştii floriferi, pentru a stimula producerea de şi mai multe flori. îndepărtarea lor împiedică formarea de seminţe în detrimentul creşterii plantei şi al formării mugurilor sezonului următor.

OFILIREA VÂRFURILOR

Distrugerea vârfurilor lăstarilor cauzată mai ales de îngheţ sau de unele boli.

SPALIER

Metodă de tundere şi de creştere contro­lată a pomilor fructiferi pe un suport, ca de exemplu un perete, un gard sau altele.

EVANTAI

O metodă folosită la creşterea pomilor fructiferi, ca de exemplu cireşii, pe un gard sau pe un perete. Ramurile unui copac tânăr sunt lăsate să crească în formă de evantai dintr-un punct aflat cât mai aproape de baza pomului.

Calus sau ţesut cicatrizat

PANA TÂNĂRA

_Un pom în vârstă de un an, cu lăstari laterali cunoscuţi sub numele de „pene". MUGURE FRUCTIFER Apare pe pomii fructiferi şi este un mu­gure care produce flori şi mai apoi fructe, ci nu lăstari sau frunze. Un mugure fruc­tifer este mai mare şi mai rotunjit decât un mugure vegetativ. LĂSTAR FRUCTIFER Un lăstar mic ce se dezvoltă pe pomii fructiferi şi pe care cresc muguri floriferi, ce voi deveni mai apoi fructe.

PUNCT DE ALTOIRE

Este punctul de pe tulpina unui arbust sau a unui pom fructifer, a unui trandafir sau a unei plante căţărătoare la nivelul căreia s-a realizat

altoirea şi care seamănă cu inelul format în jurul unui calus.

MUGURE VEGETATIV

în cazul pomilor fructiferi, mugurele ve­getativ este acela care produce un lăstar sau frunze şi nu produce flori sau fructe.

LĂSTAR LATERAL

Lăstar care creşte lateral dintr-o rădăcină sau un alt lăstar.

MUGURE LATERAL

Mugure din care va lua naştere un lăstar lateral.

TRUNCHI

Toţi pomii, precum şi unii dintre arbuşti, produc o tulpină centrală care se numeşte trunchi, din care urmează să se dezvolte toate ramurile.

FECIOARĂ

Un pom care este în primul an de creştere. CIUPIRE

îndepărtarea vârfului lăstarilor sau mugu­rilor din vârful unui lăstar, pentru a încu­raja creşterea lăstarilor laterali şi pentru a opri creşterea lăstarului respectiv.

CREŞTERE CONTROLATĂ

Creşterea pomilor cu frunze căzătoare pe un cadru de stâlpi şi cabluri de sârmă, astfel încât

atunci când cresc, ramurile lor se împletesc, formând un perete de ver­deaţă sau o boltă.

TĂIERE ÎN SCAUN

Scurtarea puternică a ramurilor arborilor la intervale regulate, pentru a promova creşterea unui număr mai mare de lăstari.

UNELTE POTRIVITE

Este foarte important să aveţi uneltele potrivite pentru fiecare sarcină legată de grădinărit, şi acest lucru este valabil mai ales în cazul tunsului. Cumpăraţi întotdeauna uneltele de cea mai bună calitate pe care vi le puteţi permite şi asiguraţi-vă că ele rămân la fel de bine ascuţite ca şi la început. Printre uneltele de tuns se numără mai multe tipuri de foarfece, ferăstraie şi cuţite.

DE CE AVETI NEVOIE:

■ Foarfece cu mânere lungi. Un foarfece cu mânere lungi vă va fi de folos la îndepărtarea ramurilor mai groase şi a lemnului bătrân şi mai dur. Cu cât sunt mai lungi mânerele, cu atât mai departe veţi ajunge cu ele şi cu atât veţi trans­mite mai multă forţă, asta însemnând că nu va trebui să depuneţi un efort atât de mare. Cu acest tip de foarfece tăiaţi lăstari sau ramuri cu o grosime de până la 2 cm. Pentru arbuşti mai înalţi sau plante agăţătoare este o idee bună să investiţi într-un foarfece prins pe o prăjină lungă.

■ Foarfece de tuns ascuţite. Foarfecele de tuns trebuie să fie întotdeauna foarte bine ascuţit: lamele tocite vor rupe sau strivi tulpinile, fapt care poate duce la ofilirea lăstarului sau la apariţia unor boli în zona respectivă. Acest lucru este mai ales important atunci când tundeţi trandafiri.

Un foarfece de tuns de calitate poate fi folosit pentru a tăia lăstarii mai subţiri, precum şi lăs­tari lemnoşi cu o grosime de până la 1 cm. Mâ­nerele viu colorate fac foarfecele mai uşor de găsit şi asiguraţi-vă că acesta are o piedică de siguranţă, pentru ca foarfecele să fie închis atunci când nu e folosit.

Există două tipuri de foarfece: cu o singură lamă şi cu două lame. Modelul cu un singur tăiş are o la­mă ascuţită, confecţionată dintr-un metal mai dur, şi o lamă neascuţită, dintr-un metal mai moale. 'Modelul cu două lame are o acţiune similară cu a unui foarfece obişnuit, şi anume cele două lame sc suprapun.

CUM SA TUNDEM

Grade de scurtare

în general, se vorbeşte despre trei tipuri de scurtare: scurtarea puternică (sau in­tensivă), cea moderată sau mijlocie, şi cea slabă. Scurtarea puternică încurajează creşterea viguroasă, iar cea slabă înceti­neşte numai ritmul de creştere a plantei.

Muguri alternativi Când mugurii sunt dispuşi alternativ, adică sunt amplasaţi în zigzag pe tulpină, faceţi o tăietură pblică, la cea 5 mm deasupra unui mugure. Lama subţire e deasupra mugurelui.

■ Scurtarea puternică. Aceasta implică îndepărtarea unei cantităţi mari de lăstari noi de pe toată planta sau scurtarea sem­nificativă a câtorva lăstari acolo unde se doreşte o creştere mai intensă. Atunci când se face scurtarea puternică a unei plante, din lăstarii existenţi se taie cel puţin trei sferturi, până la o distanţă de trei sau patru muguri de la bază.

• Atunci când tundeţi un arbust, un pom sau o tufă de trandafiri, încercaţi să imitaţi forma naturală a plantei.

• Evitaţi tunderea excesivă: fiţi îngăduitori faţă de forma şi mărimea naturală a unei plante, şi oferiţi-i spaţiul pe care îl merită.

■ Scurtarea moderată. Prin acest stil de tundere se scurtează cam jumătate din lăstarii noi de pe o plantă, tăietura făcân-du-se aproximativ la jumătatea lungimii lăstarilor. Scurtarea se realizează în mod echilibrat, din toate părţile plantei.

■ Scurtarea slabă. Prin această tehnică se scurtează aproximativ un sfert dintre lăstarii noi ai unei plante, lungimea lor fiind micşorată cu nu mai mult de o pă­trime, în unele cazuri se îndepărtează nu­mai vârful fiecărui lăstar, deci cam 5-5,7 cm. Ca şi în cazul scurtării moderate, trebuie să tundeţi din toate părţile plantei.

• Pentru a încuraja o creştere echilibrată şi simetrică, scurtaţi slab lăstarii mai puternici şi scurtaţi puternic lăstarii mai slabi.

crearea unei forme echilibrate

• tufă de trandafiri, încercaţi să imitaţi forma naturală a plantei.

• Evitaţi tunderea excesivă: fiţi îngăduitori faţă de forma şi mărimea naturală a unei plante, şi oferiţi-i spaţiul pe care îl merită.

■ Scurtarea moderată. Prin acest stil de tundere se scurtează cam jumătate din lăstarii